luni, 28 noiembrie 2011

Proorociri despre România



from Svetlana Sauciuc Blog by Svetlana Sauciuc

Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă,ne vor ocupa trei ţări: Ungaria, Bulgaria şi Rusia.

Spunea odată cineva: „Părinte, Ceauşescu strică bisericile”. „Nu el, mă, ci păcatele omenirii“ - i-a răspuns Părintele. (Maria Matronea, Sibiu )

Odată, la Drăgănescu, am stat de vorbă cu Părintele Arsenie în biserică şi când să ies către poartă, cam pe lângă fântână, Părintele s-a oprit în faţa mea şi mi-a zis: „Măi, hai să-ţi spun ţie ceva, că ştiu că tu nu mă spui la nimeni”. Şi continuă: „Hai, să-ţi spun cum se va descotorosi România de comunism. Toate celelalte ţări comuniste vor face paşnic trecerea de putere de la comunism la capitalism - ca şi când dai cămaşa de pe tine şi iei altă cămaşă - numai România va face trecerea prin vărsare de sânge şi vor muri mulţi”. L-am întrebat pe Părintele dacă voi muri şi eu. Atunci, Sfinţia sa s-a aşezat către Răsărit, cu mâinile împreunate, ca şi când s-ar fi rugat (nu cum fac preoţii, cu mâinile în sus). A stat aşa, cu faţa către cer, vreo 15 minute. Mi-a spus, apoi, că nu voi muri la revoluţie, dar că „ăsta” va muri în ziua de Crăciun. L-am întrebat: „Care ăsta?”. „Ăsta, mă, care ziceţi voi că nu vi-l mai schimbă Dumnezeu”. Am întrebat încet: „Ceauşescu, Părinte?”. Dânsul mi-­a zis: „Da, mă, ăsta. Şi voi muri şi eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui”. (Biliboacă Matei, Săvăstreni)

Un cumnat, Ovidiu, a fost închis, pe vremea lui Ceauşescu, pentru trecerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea, Nela, la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele ne-a zis: „Să-i pară bine că n-a fost puşcat“. Apoi s-a întors către lume şi a zis: „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară , dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”. Părintele nu prea era de acord să-ţi părăseşti ţara .
Înainte de revoluţia din 1989 Părintele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare cutremur şi blocurile din Bucureşti vor ajunge ca şi cutiile de chibrituri.
Părintele Arsenie a fost şi rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum mergem la mormântul Părintelui Arsenie şi ne rugăm acolo şi de câte ori îl chemăm în rugăciune, el ne ajută şi ne ocroteşte. (Viorica Farcaş, 48 ani, Voila)

Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria , Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?”, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc”. (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

Mi-a spus odată Părintele: „Bucureştiul are să fie al doilea Ierusalim (după cele spuse în continuare nu rezultă că acest lucru este neapărat bun, căci poate fi Ierusalimul - oraş sfânt, dar poate fi şi Ierusalimul în care nu mai rămâne „piatră peste piatră”! ). Să nu vă .fie frică, căci Ţara Făgăraşului este păzită de Maica Domnului. Stă Maica Domnului în coate şi genunchi şi se roagă pentru Ţara Făgăraşului”. Iar eu i-am spus: „Vai, Doamne, cum să fim noi aşa de vrednici, noi - nişte păcătoşi, ca să stea Maica Domnului în genunchi să se roage pentru noi!?”. Şi mi-a răspuns: „Ascultă aici, Silvia, la voi e mănăstire la Sâmbăta, se face mănăstire la Bucium, se face la Berivoi, se face la Dejani şi se mai face una… Deasupra la munţii voştri veţi vedea o stea cu coadă. Când o veţi vedea se va întâmpla ceva [atunci a început revoluţia]. Şi tot în Munţii Făgăraşului se va arăta o cruce de stele, iar atunci va mai fi ceva: un eveniment mare. (Toacşe Silvia, Copăcel)

„Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la Muntele Athos. „În ea - ne-a spus părintele Arsenie - se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască… Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul Bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei”.
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus ca această „lucrare diavolească” nu este ceva ce a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de mii de ani, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi… Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste”. (Radu Cinamar- Viitor cu cap de mort - în culisele puterii, Editura Daksha)

Mi-a mai povestit cineva că Părintele s-a rugat insistent la Dumnezeu pentru americani, să nu-i pedepsească, să-i ierte că şi ei sunt creaţia Lui şi să aibă milă de ei. Şi l-a dus Dumnezeu pe Părintele Arsenie să vadă ce e pe acolo - prin America - şi a zis Părintele: „Da, Doamne, sunt vrednici de pierzare”. Cum l-a dus? Nu ştiu. Nu cred că l-a dus cu trupul L-a dus cu duhul. Ca urmare a ceea ce a văzut cu duhul, Părintele a pictat la Drăgănescu, deasupra scenei Învierii, mai multe clădiri moderne (turn) în flăcări, reprezentare care ar putea fi profetică (vezi cele două turnuri din „11 septembrie”).
Prea Sfinţitul Daniil, la înmormântarea PărinteluiArsenie, a spus că ar fi zis Părintele Arsenie aşa: „Vor veni necazuri mai mari decât Munţii Făgăraşului”. Ne-om duce la munţii Făgăraşului şi la dealul Prislopului să se prăvălească peste noi că nu mai putem rezista («Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi!, şi dealurilor: Acoperiţi-ne!» - Lc.23, 30). Şi ne-om duce la morminte să iasă afară şi să intrăm noi de vii că nu mai putem rezista.
Părintele a iubit mult Munţii Făgăraşului; venea mereu pe la cabana Podragul şi pe la Turnuri. Spunea Părintele: „Munţii Făgărusului şi dealurile Prislopului vă vor acoperi pe voi”.
Părintele a fost şi este un sfânt între noi. O femeie i-a spus: „Părinte, când o fi la judecată, să ne treci cu grămada”. Părintele a zis zâmbind: „ N-ai spus rău, măi”. A trecut de multe ori pe la noi prin sat. Unii îl cunoşteau, alţii nu-l cunoşteau, dar Părintele spunea: „Oamenii la voi sunt cam răi, dar totuşi, fac milostenie multă şi asta îi ajută”. (Olimpia Fuciu, Ucea de Sus)

Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat: „Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău”. Părintele zice: „Va veni şi mai rău”. Zic: „Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm”. „Mă, face-ţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, cafea, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. (Maria Matronea, Sibiu )

Zicea Părintele Arsenie, parcă pentru toţi românii: „Îmi pare rău de voi că sunteţi slăbiţi în credinţă. Veţi cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, Care este tovarăşul de drum al fiecăruia, de la naştere până la moarte. Vor cădea şi cei aleşi. Îmi pare rău că sunteţi cei pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe şi alte îngrădiri. Vor lua totul!” (Sora Septimia Măniş, 81 ani, Codlea)

Făceam serviciul în Braşov , la uzina Astra. Odată a venit Părintele Arsenie la biserica Blumena (Biserica Sfântului Nicolae din Schei), unde a participat la slujbă. Atunci a spus: „Trebuie să ne întărim spiritualiceşte, că altfel viaţa noastră este moartă, chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi exemplu de la Ştefan cel Mare, care cu o mână de oameni întăriţi spiritualiceşte, ţinea pe tătari la Nistru şi pe turci la Dunăre”. (Nicolae Streza, 84 ani, Făgăraş)

Îmi spunea părintele Bunescu că Părintele Arsenie se ducea în miez de noapte la biserică, îngenunchea în întuneric lângă masa sfântului altar şi două-trei ore se ruga pentru poporul român. (Pr. Bunea Victor, Sibiu )

Sursa: http://parintelearsenie.bloggerul.ro/


Părintele Arsenie Boca - in memoriam


Autobiografia Părintelui Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”

Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Aşa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: „Religia în limitele raţiunii” iscălită: „Boca Zian cl. IV. lic.”
La intrarea în cursul superior de liceu am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu până astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat până acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă.
În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminând liceul şi luând bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicându-mă sărăcia. Drept aceea a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu.
În cursul teologiei mi-am vândut casa părintească spre a-mi putea continua studiile. Eram şi bursier. Mamei nu i-am cerut niciun ajutor şi nici nu mă înduram, întrucât era divorţată de tata iar eu eram dat tatii prin sentinţa de divorţ, ca fiind, pe baza meseriei, mai sigur că mă va da la şcoală. În timpul teologiei mi se lămurea frumuseţea chipului vieţuirii călugăreşti şi doream să mă instruiesc, pe cât puteam, mai temeinic, cu deosebire în latura mistică a vieţii. Cu prilejul acela aveam următoarele note caracteristice: deprindeam pe mama cât mai fără mine şi cât mai fără corespondenţă, ca oarecum să mă uite şi să nu-i vie greu când va afla că m-am călugărit. Apoi, de la plecarea din Brad, mi-am pus o anumită disciplină austeră, care avea mai multe amănunte greu de crezut. Aşa de pildă mi-am propus ca toată vremea teologiei să nu fac nici o cunoştinţă cu fete. Ceea ce n-am reuşit, întrucât tocmai în anul acela 1929 Ministerul îngăduie şi fetelor să studieze teologia, şi m-am pomenit cu câteva colege. Dar cunoştinţe în oraş am izbutit să n-am. Asta am reuşit toată vremea teologiei, deşi făceam parte şi din „Reuniunea de muzică Gh. Dima” din Sibiu, de sub dirijorul N. Oancea, şi care era mixtă. Aveam problema voinţei în stăpânirea simţurilor. Mai mult chiar, mă preocupa, studiind mistica comparată a diferitelor religii superioare, ca să văd prin proprie experienţă, cât se întinde sfera voinţei în domeniul vieţii sufleteşti şi biologice. Mă interesa să văd dacă e adevărat ce afirmă cărţile asupra actelor reflexe, şi asupra instinctelor, că anume sunt independente de voinţă şi controlul conştiinţei. Experienţa mea personală însă mi-a dovedit că acţiunea voinţei şi a conştiinţei se poate întinde şi peste instincte şi actele reflexe după o oarecare variabilă. Mă ajutau la aceste adânciri şi studiile ce le făcea pe vremea aceea Mircea Eliade la Ecutta, trimis de Universitatea din Bucureşti, pentru studii orientalistice. Iar parte de studii le tipărea în Revista de filosofie din Bucureşti, şi-mi parveneau pe această cale.
Toate acestea mă interesau să le aflu şi să le probez în vederea călugăriei. Mă abţineam de la „voia în oraş”, ci stam în curtea şcolii cu poarta deschisă. Cu colegii nu ieşeam în oraş decât dacă trebuia în interesul şcolii, a vreunui profesor, sau însoţiţi de profesori, cum era cazul cu reuniunea de muzică. N-am dansat şi n-am învăţat lucrul acesta. Îmi dase tata grija asta – şi mai cu deosebire când eram teolog nu-mi puteam închipui să fac aşa ceva.
De viaţa altora în afara zidurilor teologiei am fost în cea mai perfectă indiferenţă şi necunoştinţă. Toate preocupările mele erau şi sunt până astăzi interioare, nu exterioare. Vorbirea mi-a fost urâtă de când mă ştiu. Chiar numele călugăresc l-am ales pentru că Avva Arsenie îşi alesese nevoinţa tăcerii, prin care s-a desăvârşit interior.
Teza de licenţă în Academia Teologică rezuma strădaniile mele spre acea desăvârşire interioară a omului, şi purta titlul: „Încercări asupra vieţii duhovniceşti”. Terminam teologia prin 1933.
În vacanţă mă ocupam cu pictura.
Pictura mi-a lungit şcoala. Căci aflând Mitropolitul Nicolae Bălan că am talentul acesta, m-a trimis anul următor 1933/34 la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Şirato, Costin Petrescu şi Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicină. La medicină de multe ori nu puteam merge din cauza frământărilor şi grevelor studenţeşti, care mă supărau pentru motivul că pierdeam vremea şi cunoştinţele de anatomie şi antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea să-şi ţină cursul. Abia aci m-am lovit de mişcările politice studenţeşti, care mi-au produs o impresie neplăcută. În mişcări studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucât Academia de Arte frumoase nu era considerată în cadrul Universităţii, ci ca o şcoală aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind înafară de studenţii ce să se poată înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am fost complet în afară de orice mişcare studenţească sau înscriere în vreo mişcare politică.
Vremea în Bucureşti
Am petrecut-o nelipsind de la şcoală niciodată. Bolnav încă n-am fost, ca să lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primăvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mă întorceam la internatul Radu Vodă unde locuiam, seara la cină. Trei ani am stat la internat, ca să fie o garanţie pentru mine că nu mă ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodată. Şcoala mă absorbea total şi n-aveam vreme de pierdut. (Bătaia din copilărie pentru a nu pierde vremea mă urmărea ca un înger păzitor.)
Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rămânea liber acasă îl foloseam citind şi discutând teologie cu încă un coleg de-al meu care studia Conservatorul. Aşa s-a întâmplat că odată, plăcându-mi foarte mult scrierea mistică a sfântului Ioan Scărarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele de-a intra în călugărie.
În vremea aceea, mişcarea legionară era în toi şi se discuta de ea în toate părţile. Eu ca un independent de politic, nu mi-am găsit înclinaţie către mişcare. Apoi s-a întâmplat că nici nu m-a mai chemat nimeni. Singura mea participare a fost asta: când se întorceau din Spania, morţi, Moţa şi Marin, am ieşit cu colegi întâmplători prin curte până la trotuarul străzii „Calea Griviţei”, pe care trecea convoiul de la Gara de Nord spre Calea Victoriei. Căci Academia noastră era pe Calea Griviţei. Deci am privit o parte din convoi şi pe cei doi morţi. Atâta tot.
Colegi la şcoală am avut de toate soiurile şi neamurile. Aveam, la alţi profesori, pe unul Vulpescu; ăsta era comunist, purta cravată roşie, însă discuţii n-am avut împreună niciodată. Aveam coleg de clasă pe un evreu Iţhoc Steinberg – eram prieteni. Îi spuneam câteodată: Măi Steinberg, tu eşti evreu şi eu creştin, deci ar fi să fim unul împotriva altuia. Eu însă am să fiu mai bun ca tine şi tu n-ai să te poţi supăra pe mine, dacă în felul acesta te voi concura în viaţă.
Mai pe urmă, când am citit Biblia, am văzut că ultima misiune mondială e a evreilor, eventual a unei idei a evreilor.
Am terminat Belleartele cu bine, am făcut anul de practică, ce însă a fost mai scurt; am plecat, trimis de Mitropolitul Nicolae Bălan, în Sfântul Munte, ca să deprind călugăria de acolo. La plecare erau cele mai aspre cercetări ca nimeni din cei ce-au fost legionari vreodată să nu poată ieşi din ţară. Eu, neavând absolut nimic la activ, am obţinut paşaport de călătorie: în Europa „sans Russie”, de la Prefectura poliţiei din Sibiu.
Iar întrucât eram diacon, am obţinut şi încuviinţările speciale de la cele trei Patriarhii: a României, a Constantinopolului şi a Atenei, precum şi a celor două guverne: român şi grec, precum că n-am nimic suspect la activ, ci simpla chemare către desăvârşirea interioară prin meşteşugul călugăriei.
M-am întors în ţară la 8 iunie 1938. Ţin minte data pe aceea, că intrând în ţară prin Moraviţa am văzut drapelele româneşti, de acel 8 Iunie de odată.
De la data aceasta, până la Paştile anului viitor când am intrat în călugărie, mi-am adunat unelte de pictură, materiale, am mai învăţat la Chişinău cu nişte meşteri ruşi poleitura cu aur „cicanca”, şi alte lucruri trebuitoare unui atelier de pictură.
În Vinerea Izvorului după Paştile anului 1939, am fost tuns în călugărie primind numele Arsenie.
Un an m-am ocupat cu gospodăria, eram primul şi singurul călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus jud. Făgăraş. De pictură nu-mi mai rămânea vreme. Al doilea an la fel. Până când m-am luat de grijă că am învăţat pictura degeaba. Se întâmplă în vremea asta că ne veneau oameni cu durerile lor şi evlavie la Mănăstire şi călugări. Mai intrase în călugărie Părintele Serafim Popescu. L-am rugat pe el să primească preoţia – eu simţindu-mă nevrednic. A primit-o. Aşa au început slujbele la Mănăstire după puteri.
Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii, li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor. Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi).
Despre această învăţătură, martori îmi sunt toţi cei ce-au ascultat poveţele cele după Dumnezeu pe care li le-am dat: iubirea de Dumnezeu, iubirea de toţi oamenii, fără deosebire, şi viaţa curată, care fac cu putinţă reîntoarcerea noastră, a împlinitorilor, iarăşi în Împărăţia de obârşie, de unde ne-a trimis Dumnezeu spre scurtă cercare a cuminţeniei şi a iubirii noastre, pe pământ, în stadia şi arena vieţii.
Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.
De alte gânduri şi rosturi sunt străin.


Ieromonahul Arsenie. – R. Vâlcii. 17 iulie 1945
”Dragostea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.” – Pr. Arsenie Boca


Luni, 28 noiembrie, se implinesc 22 de ani de cand parintele Arsenie Boca a trecut la cele vesnice

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Experiment cu tâlc

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era. Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"! Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.

Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: "Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingiile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte.
Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele. La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv. Ai, în primul rând grijã de mingiile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip." 


Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit: "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."
Împãrtãseste acest mesaj cuiva drag ... eu tocmai am fãcut-o.

marți, 22 noiembrie 2011

CONCEDIUL MEDICAL 2012

        Din acest moment nu mai acceptam concediu medical eliberat de doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca puteti merge la doctor, inseamna ca puteti veni si la serviciu.


OPERATIILE CHIRURGICALE sunt interzise . Atata vreme cat sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele. Nu veti elimina nimic. Noi v-am angajat intact. In cazul in care eliminati un organ, vom considera acest lucru indisciplina la locul de munca.

ZILE IN FOLOS PERSONAL
 se vor primi in mod egal, fiecare angajat va primi 104 zile personale pe an. Ele se numesc sambata

si duminica.

ZILE DE CONCEDIU - 
Toti angajatii vor primi concediul in aceeasi perioada a anului. Zilele de vacanta sunt dupa cum urmeaza: 1 ianuarie si 25 decembrie.



ZILE LIBERE PENTRU INMORMANTARI
Aceasta nu e o scuza sa lipsiti de la serviciu. Oricum nu mai puteti
face nimic pentru prietenii, rudele sau colegii morti. In cazurile rare in care un angajat va fi nevoit sa participe la inmormantari, acestea se vor programa seara tarziu. Suntem bucurosi sa va permitem sa lucrati in pauza de pranz pentru a putea pleca mai devreme, cu conditia sa va terminati insarcinarile pe ziua respectiva.


ABSENTA CAUZATA DE PROPRIUL DECES

Acest incident poate fi acceptat ca scuza . In orice caz, este necesar un preaviz de 2 saptamani precum si pregatirea unui inlocuitor care sa va preia atributiile.


FOLOSIREA TOALETELOR

Mult prea mult timp se petrece la toaleta. In viitor se va merge la
toaleta in ordine alfabetica. Spre exemplu angajatii al caror nume
incepe cu "A" se vor duce de la 8:00 la 8:20, cei cu "B" de
la 8:20 la 8:40, si asa mai departe. Daca nu va puteti deplasa in timpul alocat, veti fi nevoiti sa asteptati pana a doua zi cand sunteti programati. In situatii de maxima urgenta, angajatii pot face schimb de locuri intre ei.
Superviserii ambilor angajati implicati in schimb trebuie sa aprobe
aceasta schimbare in scris.
In plus, acum exista o restrictie de 3 minute de stationare in toalete.
La sfarsitul celor 3 minute se va declansa o alarma, hartia igienica se va retrage automat, usa de la toaleta se va deschide si contravenientul va fi fotografiat. La a doua abatere, fotografia va fi publicata in ziarul intern al companiei la rubrica "Acte de indisciplina".



PAUZA DE MASA
Persoanele slabe
 vor primi 30 de minute pauza de masa, deoarece trebuie sa manace mai mult pentru a arata sanatoase . Persoanele cu greutate normala vor primi 15 minute pauza de masa, pentru a-si pastra silueta.
Persoanele supraponderale
 vor primi 5 minute pauza de masa deoarece este suficient pentru a lua o pastila de slabit.
Va multumim pentru loialitatea aratata fata de companie. Suntem aici pentru a asigura o experienta pozitiva angajatilor. Orice intrebari, comentarii, nelamuriri, plangeri, reclamatii, frustrari, iritari, suparari, insinuari, acuzatii, vor fi adresate in alta parte.


CUM NE IMBRACAM

Este recomnadat sa veniti imbracati la serviciu conform salariului
primit.
Daca purtati pantofi Prada de $350 sau o geanta Gucci de $600 vom presupune ca o duceti bine din punct de vedere financiar, deci nu aveti nevoie de o marire de salariu.
Daca va imbracati saracacios, va trebui sa invatati sa va administrati banii mai bine pentru a va cumpara haine mai frumoase, prin urmare nu aveti nevoie de o marire de salariu.
Daca va imbracati potrivit, sunteti exact acolo unde trebuie si in
consecinta nu aveti nevoie de o marire de salariu.


Va dorim o saptamana placuta.
Conducerea.


luni, 21 noiembrie 2011

FORTA IMAGINATIEI

"Daca nu gasesti o rugaciune care sa iti placa ,inventeaza tu una."- SF. AUGUSTIN.
Imaginatia se fixeaza punctiform,nu lucreaza prin intermediari. Daca la puterea imaginatiei adaugam puterea credintei si increderea ca dorinta se va realiza,urmeaza asteptarea  si implinirea dorintei.Daca poti  sa  folosesti practica imaginatiei  cat mai viu posibil,sa vizualizezi clar ce doresti,sa ajungi sa gusti,sa pipai telul propus,vei obtine ceea ce iti doresti in cateva momente.Ca sa intelegi cu adevarat ce inseamna dorinta sfasietoare de a realiza,de a avea ceva,gandeste-te la copilul disperat care sta in fata raftului cu inghetata si isi implora mama sa ii cumpere o portie.Acel copil isi doreste inghetata in gand,o vede ,o simte,o gusta,o pipaie cu puterea imaginatiei,cu aceeasi forta trebuie sa ne dorim si noi implinirea unui vis,a unui scop si totul devine real intr-o secunda.Dorinta e arcul  ce se intinde ptr realizarea visului,scopul este realizarea dorintei(tinta),iar noi devenim simple sageti care zburam in realizarea visului propus.Viteza cu care obtinem ceea ce dorim  e data de credinta noastra ca totul se va realiza rapid,negativitatea  e ca o frana in zborul nostru.ATENTIE!Numai simpla fraza "Dar daca nu se va implini?",incetineste si blocheaza scopul si durata realizarii visului respectiv.Tot exercitiul se face in stare de relaxare.Sa definim starea de relaxare.Termenul de relaxare cuprinde 3 aspecte primordiale.Primul se refera la activitatea cortexului celebral,se obtine o libertate a gandirii,al doilea aspect vizeaza articulatiile intregului organism,in special capul,vertebrele cervicale,umeri,bratele,abdomen,,iar al treilea aspect vizeaza organele interne unde trebuie sa obtinem o relaxare completa.
Foarte putini oameni isi folosesc forta subconstientului ,loc unde este stocata toata informatia de care avem nevoie,raspunsurile la toate intrebarile noastre.......
Hai sa ne permitem sa visam macar o data cu ochii deschisi, si sa vedem cum visul devine realitate.....
Ia-ma de mana si hai in lumea viselor..reale....

Masca din Oglinda





 Nu te lasa prostit de mine. Nu te lasa prostit de masca pe care o port, fiindca port o masca. Port o mie de masti. Masti pe care mi-e teama sa le scot si nici una dintre ele ma reprezinta. Prefacatoria e o arta care pentru mine e o a doua natura , dar nu te lasa prostit. Dau impresia ca ma simt in siguranta, ca totul e insorit si netulburat penru mine, ca apele sunt calme, ca eu sunt seful si nu mai am nevoie de nimeni. 

Dar sa nu crezi. Te rog! 

     Suprafata mea poate parea neteda , dar ea este masca mea . Dedesubt nu se afla nici un fel de multumire de sine. Dedesubt se afla adevaratul meu eu, confuz, temator, singur. Dar eu o ascund nu vreau sa stie nimeni. Ma cuprinde panica la gandul ca slabiciunea mea poate fi data de gol. Iata de ce creez o masca dupa care ma ascund , care sa ma ajute sa ma prefac. Sa stea ca un scut in fata privirilor care se pricep. 


     Ma tem ca privirea ta nu va fi urmata de iubire si acceptare . Ma tem ca vei avea o parere proasta despre mine , ca vei rade si ca rasul tau ma va ucide. Ma tem ca in adancul meu sunt un nimic , ca nu sunt bun de nimic , ca tu vei observa si ma vei respinge. Asa ca imi fac jocurile, disperatele mele jocuri de prefacatorie , in exterior cu aparenta sigurantei si in interior cu un copil care tremura. Astfel viata mea devine un front, o lupta. 


     Sporovaiesc lejer cu tine in tonurile suave ale conversatiei superficiale, iti spun tot ceea ce de fapt nu e nimic. Nu-ti spun nimic din ce plange in mine. Asa ca atunci cand imi joc rolul obisnuit nu te lasa prostit de ce spun .Te rog asculta cu atentie si incearca sa auzi ceea ce nu spun , ceea ce tace in mine, ceea ce as vrea sa pot sa spun, dar poate imi lipseste curajul , increderea. Nu-mi place sa ma ascund. Sincer nu-mi place. Nu-mi plac jocurile false si superficiale pe care le joc. De fapt mi-ar placea sa fiu autentic, spontan, eu insumi. 



    Ma poti ajuta? Ajuta-ma intinzandu-mi mana , chiar si cand pare ca e ultimul lucru pe care il vreau sau il doresc. De fiecare data cand esti bun si bland si incurajator, de fiecare data cand incerci sa intelegi pentru ca iti pasa cu adevarat, inimii mele incep sa-i creasca aripi ,foarte mici , foarte slabe , dar aripi. Cu ajutorul sensibilitati simpatiei si puterii tale de intelegere pot sa reusesc . Tu poti sufla viata peste mine . Nu va fi usor . Cand ai fost convins multa vreme ca nu ai nici o valoare ,in jurul tau s-au ridicat ziduri groase. Dar iubirea e mai puternica decat aceste ziduri si de aceea pot sa sper. Te rog incearca sa darami aceste ziduri cu maini puternice, dar blande ... Fiindca un copil e foarte sensibil, iar eu sunt un copil. 













   Te-ai putea intreba cine sunt. Sunt cineva pe care il cunosti foarte bine . Eu sunt fiecare barbat , fiecare femeie , fiecare copil , fiecare fiinta omeneasca pe care o intalnesti. Daca nu poti tu , te voi ajuta eu. Sunt cel care tine oglinda in care deja te-ai uitat!

McStyle Association



duminică, 20 noiembrie 2011

Tehnica mind control a fumatului


 Pentru faptul ca multi . prea multi suferim de viciul asta , ma simt nevoita sa va invat aceasta tehnica , foarte simpa , fff eficienta si la indemana oricui.....
 in deep-alpha se stabileste motivatia si toate problemele pe care le avem (recunoasterea starii de fapt). Se formuleaza concret actiunea viitoare DORESC SA SCAP DE FUMAT, FUMEZ CAT VREAU , FUMEZ CE VREAU, FUMEZ CAND VREAU, NUMAI CA PRIMUL FUM INHALAT IMI ESTE INDEAJUNS SI SIMT NEVOIA IMPERIOASA SA SCHIMB MARCA TIGARII.
Se realizeaza autoprogramarea in deep alpha dar stabilindu-se o data limita. Efectul creste in asociere cu vointa manifestata, astfel ca la algoritmul de mai sus se mai adauga pe data de ....ora de...imi dispare necesitatea de a fuma , organismul preluind din alimentatia obisnuita aportul de substante obtinut prin fumat.....

joi, 17 noiembrie 2011

TEST DE AUTOCUNOASTERE

 DORESTI SA TE CUNOSTI?....DORESTI SA ITI CUNOSTI LIMITELE...? HAI SA FACEM UN TEST SUPER SIMPLU..
 PE O COALA DE HARTIE SCRIE 3 PERSOANE CARE ITI DISPLAC SI IN DREPTUL LOR CE DEFECTE AU...... PE ACEEASI FOAIE DE HARTIE MAI JOS SCRIE:
 3 PERSOANE CARE ITI PLAC F MULT SI CALITATILE LOR IN DREPTUL NUMELUI...APOI PRIVESTE CE AI SCRIS


 PRIMA OARA CITESTE CE DEFECTE TE DERANJAU,ELE REPREZINTA OGLINDAIN CARE TE PRIVESTI TU IN FIECARE DIMINEATA.... IAR CELE POZITIVE DE JOS SCRISE DE TINE NU SUNT ALTCEVA DECAT CALITATILE PE CARE LE AI SI TU SI CU CARE AI VENIT SA SCHIMBI CEVA AICI... INCEARCA SA LE ACTIVEZI MAI DES...

luni, 14 noiembrie 2011

EXISTA UN MISTER AL GRAALULUI...?


 Monarhul ca REGE al lumii , a existat pana la retragerea Graalului in Orient. Fiindca  Regele Lumii este si Regele Graalului. Cupa Graalului a servit la Cina cea de Taina, fiind deci potir euharistic in traditia crestina.

 Iosif din Arimathea a strans sangele ce curgea din rani din trupul lui Isus rastignit de centurionul Longinus.

 Originea ei se pierde in negura timpului, se spunea ca a fost cioplita de ingeri dintr-un smarald cazut de pe fruntea lui Lucifer in momentul prabusirii sale din ceruri, Graalul sau steaua divina este garantia recuperarii starii primordiale si universale anterioare caderii in timp.

  Legendele care circulau nu se refera la existenta unei simple cupe cu virtuti magice,ci la o posibila initiere in ezoterismul crestin. Graalul reprezinta misterul crestin si supracrestin. Meditatia asupra lui reface drumul spre origini al conditiei umane, iar ocultarea confirma rostul cautarii care astazi se face pe calea creatiei sau pe cea liturgica.

 Intoarcerea lui Lovinescu catre obarsiile istoriei nationale este o apropiere de GRAAL ptr a-i provoca revelarea....un fel de cere si ti se va da....!

miercuri, 2 noiembrie 2011

Cauza si efectul

ORICE CAUZA ARE EFECTUL SAU, ORICE EFECT ARE CAUZA SA; TOTUL SE INTAMPLA CONFORM LEGII; SANSA NU ESTE DECAT UN NUME DAT UNEI LEGI NECUNOSCUTE; SUNT NUMEROASE PLANURI ALE CAUZALITATII, INSA NIMIC NU SCAPA LEGII -KYBALION





 Auncati in aer o moneda de 1 ban; se poate obtine fie o fata , fie cealalta, insa repetati aceelasi lucru de n-ori va veti da seama ca a cazut o fata de un numar de ori aproape egal cat si cealalta.
 Asa opereaza LEGEA MEDIEI. Simpla aruncare caretrimite moneda de 1 leu in eter , cade sub puterea LEGII CAUZEI SI EFECTULUI.
 Daca am fi capabili sa patrundem cauzele invizibile, am vedea ca ar fi material, imposibil zarului sa cada intr-o maniera diferita decat cea in care a mai cazut, imprejurarile si momentul fiind aceleasi.

 ORICE EVENIMENT ARE CAUZA SI SCOPUL SAU.

Nimic nu se intampla fara o cauza sau mai bine spus fara o succesiune de cauze.
Si acum dragii mei ganditi-va la toate gesturile gresite care le-ati facut fata de cei dragi si nu numai...v-ati gandit vreodata ce ati generat acolo in astral..?
Aveti acum raspunsuri , de ce lucrurile nu merg asa cum vreti.....ce puteti face sa schimabati fata zarului..... IN EPISODUL URMATOR...