Pacientul: Există vreo modalitate pentru o viaţă mai lungă?

Doctorul: Sa va casatoriti .

Pacientul: Ma ajuta ?

Doctorul: Nu, dar gândul de viaţă lungă nu va mai veni niciodata .





Un locotenent, după ce a băut aproape toată noaptea, n-a reuşit să se

trezească dimineaţa. Sună telefonul. O voce plăcută de femeie:

- D-le locotenent, doriţi sex prin telefon?

- Bineînţeles!

- Va fac legătura cu comandantul unităţii.





Condamnatul este adus în camera de execuţie. Priveşte scaunul electric

de care sunt legate tot felul de fire şi întreabă:

-Cum se cheamă drăcovenia asta?

Directorul închisorii îi răspunde:

-Nu-ţi bate capul cu întrebări, o să te punem imediat la curent…



- De ce au uraganele nume de femei?

- Pentru că vin umede şi sălbatice şi pleacă cu casa şi maşina.



Inventează americanii cel mai tare robot medical şi se duce Bulă să-l încerce.

- Ce vă doare?
- Mă doare-n cot!

- Sa-mi aduceţi o probă de urină.

Se duce Bulă acasă şi pune pe toată familia să facă în sticla, şi vine

apoi din nou la robot care îi interpretează rezultatele analizelor:

- Soţia are sifilis, soacra dumneavoastră suferă de cataractă, iar dumneavoastră nu vă mai frecaţi în baie că e locul strâmt şi vă loviţi cu cotul de perete.





Ion şi Maria, seara târziu, stau la poartă singuri. 

Enervată că întârzie fie-sa, mama Măriei iese în prispa casei şi strigă:

- Mărie, mai lasă-l pe Ion odată și intră în casă!

Maria răspunde:

- Bine mamă, îl mai las o dată şi vin.

TERAPIE CRANIOSACRALA

Hackerii romani au spart site-ul britanic Daily Telegraph si au lasat un mesaj dur in care se specifica faptul ca

"Tiganii nu sunt romani, idiotilor!".

Hackerii au atacat site-ul si au postat alaturi de cateva remarci la adresa britanicilor si drapelul Romaniei.

"Ne-am saturat sa vedem cum niste gunoaie ca voi încearca sa îsi bata joc de tara noastra. Sa ne creati o imagine cu totul alta fata de cea reala si numindu-ne romanian gypsies difuzând emisiuni de tot cacatul gen Top Gear.

Daca ati avut tupeul sa enervati o tara întreaga, aflati ca nu ne vom opri aici!", este mesajul postat de hackeri.

Mesajul se încheie cu fraza: "Ghiciti ce, tiganii nu sunt români, idiotilor!".

Mesajul continea si un link catre un site pe care este postata melodia "The Lonely Shepherd".

Aceasta este interpretata de Gheorghe Zamfir si apare pe coloana sonora a filmului "Kill Bill", regizat de Quentin Tarantino.

Hackerii au atacat emisiunea Top Gear si pe cei trei prezentatori, care in timpul filmarilor unui episod chiar in tara noastra, au facut cateva remarci considerate jignitoare la adresa Romaniei spunand:

"Ne imaginam ca în România este plin de vaci si de oameni care arunca cu pietre în tigani".

 

Hackerii romani nu s-au oprit dupa ce au spart site-ul publicatiei britanice Daily Telegraph in care au specificat ca "tigani nu sunt romani, idiotilor" si au atacat pe 19 aprilie si site-ul cotidianului francez Le Monde, in care vorbesc de eroii Romaniei si de sangele care a fost varsat pentru ca tara noastra sa existe astazi pe harta.
Hackerii s-au autointitulat "Romanian National Security" (R.N.S).
Paginile site-ului au fost inlocuite cu imaginea drapelului romanesc si cu un mesaj patriotic: "Aceasta nu este o miscare de rezistenta, un protest sau o revolta. Este strigatul întregului popor român ce face apel la fratii nostri care au uitat ca si în venele noastre circula sânge român. Sângele ce-a fost jertfit si varsat pe câmpurile de lupta pentru a fi scrisa istoria neamului nostru, cere acum DREPTATE. Eroii patriei noastre nu vor muri niciodata ! Vrem sa nu se uite CINE l-a varsat pentru ca Romania sa existe astazi pe harta , sa le amintim copiilor si nepotilor nostri, sa îi respectam cu onoarea cuvenita. Ne-a ajuns atata batjocura. Tiganii nu sunt romani! Nu ei ne-au scris istoria! Cand vorbiti de compatriotii nostri nu mai folositi expresiile "Tigani Romani". Noi v-am respectat Franta, voi ne veti respecta Romania ! R.N.S. VEGHEAZA ca aceste lucruri sa fie infaptuite."
Acest mesaj transmis de "Romanian National Security" a fost dat ca replica la emisiunea difuzata pe 17 aprilie de televiziunea France 2, in care umoristul Jonathan Lambert a ironizat romanii apeland la prezentarea "salutului romanesc": mana intinsa in semn de cersit.

COMUNICAREA LA DISTANTA.

Ne putem folosi gândurile pentru a schimba viaţa noastră şi lumea în care trăim, cum spune Lynne McTaggart în cartea sa "Experimentul Intenţie", dar pentru asta trebuie să ştim anumite lucruri esenţiale despre noi înşine, cum ar fi faptul că ceea ce gândim şi simţim are un impact emo­ţi­o­nal asupra celor din jurul nostru. Ne­numărate studii şi cercetări de­monstrează că "reacţiile noastre emo­ţi­o­nale sunt înregistrate de către cei mai apropiaţi nouă şi că reverberează şi în aceştia.

În fiecare din aceste stu­dii, corpurile perechilor intraseră în stare de antrenare sau de interco­nectare cuantică, cum spune Radin (n.r. – unul dintre cecetătorii fe­no­me­nului de transmitere a informaţiei mentale în sistemele vii); receptorii ve­deau sau simţeau ceea ce vedeau sau simţeau partenerii lor, în timp real. (...) Cercetările în domeniul in­te­racţiunii mentale directe cu siste­me­le vii au stabilit că, în anumite con­diţii, pulsul, excitaţia sistemului nervos autonom, undele cerebrale şi flu­xul sanguin către extremităţile a două per­soane diferite, aflate la distanţă, in­tră toate în stare de antrenare" ("Experimentul Intenţie").

Cu alte cuvinte, ne transmitem pe noi înşine celor din jur în mod in­conştient, cum putem gândi şi simţi emo­ţiile celor din jurul nostru şi, în mod special, al celor de care suntem le­gaţi emoţional. Lucrurile nu se opresc aici; printr-un fenomen de an­trenare, inima, creierul, dar şi multe alte organe ale corpului nostru re­ac­ţi­o­nează la gânduri şi emoţii, fie ele po­zitive sau negative. Cercetătorii au constatat că noi putem să ne an­tre­năm, să transmitem intenţii vinde­că­toare şi compasiune celor din jur, să învăţăm meditaţia, de exemplu, care produce coerenţă cardiacă şi a undelor creierului şi să practicăm ru­gă­ciu­nea pentru a ajuta lumea din jur. Faptul că stările emoţionale şi gândurile se transmit şi produc efecte asupra noastră şi asupra lumii poate deveni pia­tra de temelie a responsa­bi­lităţii şi a înţelegerii umane.

Nu avem ne­voie să ne victimizăm la gândul că lu­mea din jur ne transmite ne­ga­tivita­tea, deprimarea şi suferinţa ei, ci să în­ţe­le­gem că fiecare dintre noi este un po­tenţial vindecător al acestor stări, re­simţite de ceilalţi. În loc să ne lăsăm copleşiţi la gândul că de­presia va deveni principala cauză de boală a lumii, am putea să ne res­ponsabilizăm şi să ne antrenăm pentru a şterge de pe tabla subtilă a experienţei negativitatea, prăbuşirea in­te­ri­oară şi suferinţa, infirmând acest diasgnostic fatal. Pentru asta însă trebuie să ştim că ceea ce simţim şi gân­dim poate fi schimbat prin antrenarea minţii şi schimbarea gândurilor noastre atunci când sunt impregnate de rău. Răul lăuntric poate proveni şi din mediul emoţional înconjurător, aşa încât avem nevoie să ne antrenăm pentru a înţelege şi a accepta că pu­tem alege ceea ce gândim, chiar dacă adesea gândurile noastre par a ne for­ţa să le gândim.

Contactul cu ru­gă­ciunea, cu me­ditaţia, a învăţa să ne liniştim min­tea şi emoţiile, a sta mai mult în contact cu binele, cu fap­te­le bune şi cu sta­rea de mulţumire, a căuta conti­nuu un mediu ce ne sti­mu­lează creati­vi­tatea şi vitalitatea, a transmite continuu noi înşine gânduri şi emoţii dă­tă­toare de viaţă, pline de compasiune şi de iubire înseamnă a fi responsabili de noi înşine, ca şi de cei din jurul nostru. Nu gândim doar pentru noi, ci şi pentru cei din jur, spun oamenii de ştiinţă. Dacă-i aşa, atunci să fim transmiţători ai vin­de­că­rii şi ai iubirii devine o decizie per­so­nală, responsabilă şi, poate, mai măreaţă decât oricare altă decizie a vieţii noastre.

TRAUMA SI SCINDAREA SUFLETULUI

Cu totii stim ca atunci cand o situatie devine prea dificila emotional, devenim mai putin sensibili si ne retragem in interior. Daca, de exemplu, vedem la televizor prea multe imagini ale saraciei si mizeriei, trebuie sa ne retragem cumva sentimentele de compasiune fata de acei oameni, pentru a nu cadea noi insine in disperare.

De asemenea stim ca unele disocieri sunt doar temporare. Cand situatia dificila a trecut, suntem capabili sa eliberam sentimentele suprimate. Cu cat situatia dificila dureaza mai mult si solicitarea emotionala asociata creste in intensitate, cu atat va fi mai greu sa simtim din nou emotiile pe care le-am impins deoparte, temporar.

Cand discutam despre disociere si scindarea sufletului, este esential sa distingem intre situatiile de viata dificile, situatiile de stres si situatiile traumatice. Situatiile de viata dificile duc la disocieri pe termen scurt intre sentimente si gandire, iar situatiile de stres duc la disocieri si blocaje emotionale mai de durata care pot si reintegrate dupa ce situatia de stres inceteaza. Scindarile profunde care duc la separarea corpului de sentimente si de gandire sunt rezultatul unor experiente traumatizante.

Ce se intampla dupa o experienta traumatizanta, presupunand ca persoana supravietuieste? Acum intervine procesul de scindare. Sufletul, in forma sa de dinainte de trauma, se scindeaza. O parte a sufletului este tinuta cat mai departe de situatia traumatica: este partea sanatoasa a sufletului nostru. Alta parte, care a inregistrat experienta traumei este partea traumatizata. Si o alta parte, imaginea in oglinda a partii traumatizate, preocupata cu depasirea experientei traumatice este partea supravietuitoare a sufletului.

Unul din scopurile principale ale procesului de scindare este sa tina partea traumatizata cat mai departe de perceptia constienta, de sentimente, ganduri sau actiune. Aceasta este sarcina principala a partii supravietuitoare.

Despre cele trei parti ale sufletului

Partea sanatoasa reprezinta tot ceea ce s-a dezvoltat inainte de evenimentul traumatic si tot ceea ce nu a fost distrus de el. Cuprinde structuri de personalitate bine integrate pe care individul le-a dezvoltat inainte de trauma si pe care este capabil sa le dezvolte dupa trauma si in pofida ei.

Partea traumatizata este depozitul sufletului pentru sentimentele neplacute induse de trauma: atacuri de anxietate, lipsa de putere, neajutorare, durere insuportabila, furie neputincioasa, rusine fara sfarsit, sentimente de vina. Efectele traumatizarii sunt tangibile si reale. Nu pot fi anulate. Tot ce poate fi facut este sa aparam sinele constient de impactul lor.

In timp ce partea supravietuitoare se maturizeaza, partea traumatizata ramane la aceeasi varsta pe care o avea in momentul experientei traumatice, pentru ca este incapabila sa mai aiba experiente dupa ce scindarea s-a petrecut.Ramane inchisa in propria lume, preocupata doar de a face fata amintirilor legate de trauma.

Uneori, partea traumatizata este pusa in stare de alarma de imagini, voci, mirosuri si momente de contact fizic care seamana cu trauma originara. Acestea sunt mecanismele de declansare care pun trauma in actiune.  Cand apare o astfel de retraumatizare, in functie de trauma originara, individul in cauza sepoate schimba intr-un mod categoric si toate modelele de reactie legate de trauma devin vizibile.

Partea traumatizata tine incuiate in ea emotii relationale fundamentale precum dragoste si durere cu toate gradele si fatetele intermediare. Acestea sunt trimise la inchisoare si sunt lipsite de viata, insa in acelasi timp sunt protejate si pastrate. In orice scindare traumatica, se pune la pastrare un aspect esential pentru partea sanatoasa din noi.

Partea supravietuitoare
Partea supravietuitoare este un fel de gardian al scindarii. Ea isi canalizeaza toata energia pentru a se asigura ca amintirea traumei si experienta constienta nu vor mai veni niciodata in contact. Pentru ca acest lucru sa se intample, partea supravietuitoare are strategii prin care sa mentina scindarea dintre ea si partea traumatizata.

Partea supravietuitoare evita toate situatiile care seamana cu trauma initiala. Blocarea sentimentelor este o preocupara principala a partii supravietuitoare. Uneori, aceasta parte isi asuma indatoriri si sarcini care sa o duca in pragul epuizarii, doar pentru a evita contactul cu partea traumatizata. Sentimentele personale sunt intotdeauna controlate, la fel ca si comportamentul celorlalti. Persoana poate deveni un dictator pentru cei din jur astfel incat sa se poata simti in siguranta.

Bineinteles, partea supravietuitoare isi cauta compensatii pentru lucrurile de care nu se mai poate bucura natural din cauza strategiilor de evitare si control. Drogurile zilnice: cafea, alcool, tigari ofera experiente satisfacatoare, de scurta durata, atunci cand situatia devine de nesuportat pentru partea supravietuitoare.

Trauma si partea supravietuitoare sunt imagini in oglinda. Cu cat mai intensa este experienta traumei, cu atat e mai mare retragerea partii traumatizate si cu atat mai expansiva si mai radicala trebuie sa devina partea supravietuitoare. Slabiciunea extrema resimtita intr-o situatie traumatica trebuie sa fie compensata, la nivelul partii supravietuitoare, printr-o putere excesiva si o dorinta de a-i domina pe toti.

Sunt multe modalitati de a lucra cu trauma. 

(Una din metodele propuse de autorul cartii “Splits in the soul. Integrating traumatic experience” (Scindari ale sufletului.Integrarea experientelor traumatice) , Franz Ruppert, este metoda constelatiilor familiale pe care el a dezvoltat-o si a transformat-o in ceea ce se numeste “constelatia traumei”.

Scopul principal in terapia traumei este, condorm lui Franz Ruppert, sa recunoastem existenta scindarii si a faptului ca partea sanatoasa trebuie sa vina in contact cu partea traumatizata, pentru ca in aceasta parte se afla depozitata multa energie vitala. Pentru ca asta sa se intampla, partea supravietuitoare trebuie sa permita partii sanatoase sa se intoarca catre partea traumatizata. Aceasta este cheia procesului de reintegrare a partii traumatizate.

Articolul este scris pe baza cartii “Splits in the soul. Integrating traumatic experience”, Franz Ruppert, Green Balloon Publishing)

Mecanismele de supravietuire si reintregirea sufletului

(termenul psihologic corect este "mecanisme de APARARE")

Astazi vom vorbi, ca o continuare a articolului Trauma si scindarea sufletului, despre modulul de supravietuire, in care foarte multi oameni isi petrec in mod inconstient aproape toata viata. Ne aducem aminte din articolul precedent ca, dupa o experienta traumatizanta, presupunand ca persoana supravietuieste, intervine procesul de scindare a sufletului.
Sufletul, in forma sa de dinainte de trauma, se scindeaza. O parte a sufletului este tinuta cat mai departe de situatia traumatica: este partea sanatoasa a sufletului nostru. Alta parte, care a inregistrat experienta traumei este partea traumatizata. Si o alta parte, imaginea in oglinda a partii traumatizate, preocupata cu depasirea experientei traumatice este partea supravietuitoare a sufletului.

Fiindu-le frica sa se reconecteze cu traumele suferite in viata lor, oamenii care au suferit scindari ale sufletului incearca sa se protejeze de ideea ca problemele pe care le experimenteaza in viata lor sunt rezultatul traumelor suferite de-a lungul vietii. Astfel se dezvolta strategiile de supravietuire. Oamenii cauta solutii in prezent la problemele lor din trecut, creand iluzia unui viitor fericit. Ferindu-se sa intre in contact cu ceea ce se afla in interiorul lor, isi agata sperantele pentru un viitor mai bun de incercarea de a aduce schimbari in lumea exterioara.

Partea supravietuitoare are acces la toate resursele disponibile ale sufletului de care este nevoie pentru a merge mai departe cu viata in urma unui eveniment traumatizant. Aici sunt depozitate experientele si amintirile fiintei umane, cu exceptia acelora legate de traumele prin care a trecut persoana respectiva. Acesta este rolul procesului de scindare a sufletului care se intampla in momentul unei traume: o parte din noi vrea sa ramana departe de frica, de sentimentele de abandon si singuratate, de sentimentele de a fi coplesit, de senzatia de neajutorare, de lipsa de speranta si de perspectiva, de durere insuportabila, de furie nesfarsita, de rusine profunda, de sentimente de dezgust si vina sau alte sentimente care, in functie de tipul de trauma suferit, pun stapanire pe sufletul omenesc.

Partea supravietuitoare este astfel un fel de paznic al scindarii sufletului. Isi focalizeaza toata energia pentru a se asigura ca amintirile traumatizante si experienta constienta nu vor mai intra niciodata in contact.

Pe de o parte, scindarea este un mecanism de supravietuire activat automat si inconstient, care e la dispozitia noastra cu sau fara implicarea noastra constienta, si care regleaza in concordanta metabolismul creierului nostru: prin morfina, anestezicul corpului si prin blocarea conexiunilor nervoase. Partea supravietuitoare se asigura ca partea traumatizata nu va mai castiga niciodata controlul asupra experientei constiente si asupra actiunii.

Supravietuitorului din noi ii este foarte frica  ca perceptiile si sentimentele noastre vor redeschide portita spre emotiile stocate de partea noastra traumatizata si ca astfel va pierde din nou controlul. Atfel, dezvolta cateva strategii pentru a mentine scindarea sufletului pe care le vom aminti mai jos:

• evitarea: partea supravietuitoare din noi evita toate situatiile care pot semana cu trauma initiala. Evita sa priveasca imagini care pot declansa amintirile traumei, evita sa asculte sau sa pronunte cuvinte care se pot referi la trauma. Evita toate sentimentele care pot rascoli ceva in interior. Imparte mediul inconjurator in zone de pericol si zone de siguranta. Evitarea duce la un comportament major de privare de experiente de viata, iar zonele de siguranta emotionala devin din ce in ce mai mici. Intreaga viata poate deveni o strategie de evitare. Iar blocarea sentimentelor este caracteristica principala. Partea supravietuitoare isi acorda sarcini pana in punctul de epuizare completa, doar pentru a nu experimenta sentimente. Este bucuroasa pentru fiecare lucru neprevazut care impiedica persoana sa se odihneasca; odihna e periculoasa, pentru ca poate face loc sentimentelor sa iasa la suprafata.

 

• controlul: partea supravietuitoare incearca sa aduca sub control toate situatiile critice in care s-ar putea afla intr-un anumit moment. Pe de o parte, aceasta strategie este interna: sentimentele persoanei repective sunt strict tinute din scurt. Pe de alta parte, este si o strategie externa: dorinta de control se extinde si asupra comportamentelor celorlaltor persoane. Cei din jur sunt manipulati si cenzurati in legatura cu ceea ce se poate spune sau nu, astfel incat amintirile traumei sa nu iasa la suprafata.  Autodistragerea si distragerea altora in subiecte neutre si preocuparea de chestiuni neimportante atunci cand ies la suprafata sentimente si amintiri interzise sunt tactici de control ale partii supravietuitoare.

 

• compensarea: pentru ca evitarea si controlul fac viata mult prea austera, savoarea vietii si conexiunea emotionala cu mediul inconjuratori lipsesc in cea mai mare parte a timpului iar mijloacele naturale de satisfacere a acestei nevoi lipsesc, partea supravietuitoare cauta compensare in alta parte. Cauta un substitut pentru lucrurile de care nu se mai poate bucura in mod natural, din cauza strategiilor de evitare si control. Fericirea falsa, comportamentul de clown, rasul isteric devin masti pentru sinele autentic. Mancatul si bautul excesiv devin substitute pentru placerile contactului interpersonal. Drogurile zilnice, cofeina si nicotina, sau chiar drogurile mai puternice sunt destinate producerii unor experiente placute atunci cand situatia devine de nesuportat pentru partea supravietuitoare.

 

• iluziile: pentru ca realitatea traumei este de nesuportat, scufundarea in iluzie reprezinta o posibila cale de a evita vulnerabilitatea. Iluziile nu trebuie confundate cu increderea sau optimismul. Iluziile creeaza o aparenta placuta, o imagine idealizata si falsa a realitatii. Sunt fanteziile supravietuitorului din noi. Se agata de ideea de frumos si de salubru: barbatul ideal, femeia de vis, succesul profesional nemaintalnit, cariera unica, viata eterna, dragostea nesfarsita. Oamenii din viata reala asupra carora se proiecteaza aceste lucruri nu mai sunt perceputi ca ei insisi. Partea supravietuitoare se agata cu disperare de imaginea unei lumi frumoase si perfecte, pentru ca renuntarea la aceste iluzii inseamna sa recunosti ca ai suferit o trauma, sa simti golul din interior si anxietatile fara sfarsit si sa iei contact din nou durerea intensa din sufletul tau.

La final, va propun un subiect de meditatie: Cate din aceste strategii aplicam in viata noastra? Poate ca e timpul sa constientizam mecanismele de supravietuire, sa le multumim ca ne-au servit atat timp si sa le lasam o perioada in stand by, pentru a putea sa luam din nou contact cu partea ranita din noi insine. Va fi cumplit de dureros, dar numai astfel putem redeveni intregi. Despre cum putem face acest lucru vom vorbi in unul din articolele viitoare.
http://www.damaideparte.ro/index.php/category/psihologie-practica/

PROTESTUL DE MAINE

UN TEST SIMPLU

Durează 30 de secunde... mai mult durează până îţi revii!

Descoperă acum cine este adevăratul tău model în viaţă ! Fă întâi calculul, apoi manevrează cursorul pentru a vedea cine este eroul/eroina ta. Fără şmecherii !!!  

  

Calcul:  

  

1. Alege un număr între 1-9.

2. Înmulţeste cu 3.

3. Adaugă 3.

4. înmulţeşte din nou cu 3.

5. Ai obţinut un număr format din 2 sau 3 cifre.

6. Adună-le. Numărul obţinut va arăta cine este eroul si modelul tău.  

  

Acum mergi în jos.  

  

1.                Albert Einstein

2.                Audrey Hepburn

3.                Barbara Streisand

4.                Amadeus Mozart

5.                Bill Gates

6.                Ghandi

7.                Maica Tereza

8.                Roger Federer

9.                Traian Basescu

10.           J.F.Kennedy  

  

  

Ştiu, ştiu că are charismă.

Poate într-o zi vei putea să fii şi tu ca el. De ce mustăceşti?  

  

  

P.S. Nu mai încerca cu alte numere, el este modelul tău si implicit modelul nostru national şi trebuie să acceptam asta. Asa am ales (unii) si asa il avem (toti).

OMUL INTRE A AVEA SI A FI

Psihologia bolilor – Omul, intre A AVEA si A FI

.

Dr. EDUARD TOGOREANU – medic chirurg, specialist in psiho-oncologie

.

“Sentimentele negative se rasfrang intotdeauna asupra celui mai de pret bun al tau: SANATATEA”

Pe medicul Eduard Togoreanu l-am cunoscut cu multi ani in urma, atunci cand a introdus in tara medicamentul ISOREL (un extract de vasc), care a revolutionat tratamentul oncologic. M-am reintalnit cu el acum cativa ani, intr-o ipostaza nedorita: mama mea ii este pacient, suferind de mielom multiplu – un ciudat neoplasm al sangelui, care malignizeaza celulele formatoare de anticorpi. (Medicul hematolog care i-a descoperit boala – acum opt ani! – mi-a spus ca speranta de viata este de circa cinci ani, daca urmeaza tratamentul medicamentos conform indicatiilor medicale!…) La fiecare control lunar o insotesc la cabinetul doctorului Togoreanu, cu care am devenit, in timp, bun prieten. Orele petrecute la cabinet s-au dovedit extrem de pretioase, la fel ca si calitatea discutiilor pe care le avem, din care am invatat enorm. Fin psiholog si bun observator al comportamentului oamenilor in fata bolii, medicul Eduard Togoreanu are o teorie aparte despre aparitia bolilor, pe care merita s-o cunoasteti!

Rasturnarea valorilor sociale

Cu ceva vreme in urma, citeam un articol scris de un grup de psihologi americani, care au studiat relatiile sociale, constatand, in final, alterarea “cultului persoanei”. Pe scurt, au constatat ca in relatiile reciproce, indivizii unei colectivitati ne-au trecut treptat, in timp, prin urmatoarele forme de adresare: domnule sau doamna X, apoi initialele numelui si prenumelui, J.R., J.F.K., apoi “Hey, you” (“Hei, tu!”) – pur si simplu si “Hey, man” (“Hei, omule!”). Cu alte cuvinte, identificarea dintr-o multime se facea initial plecand de la statutul social, se trecea apoi catre intimitatea initialelor, mai tarziu se facea o identificare directa – un fel de pironire a individului fara nici un fel de echivoc, in final apelarea facandu-se prin stabilirea identitatii la specia umana.
Modificari in comportamentul nostru unii fata de ceilalti apar si in alte raporturi sociale: nu mai este “modern” sa mergi cu persoana draga de mana sau la brat, ci sa te balangani pe langa ea pe strada; dansurile de cuplu au fost inlocuite cu miscari similare cu cele ale cocorilor in perioada de rut; adolescentii nici nu vor sa mai auda de parinti… Ne separam incercand sa ne identificam, ne cautam eu-ul, fiindca nu ne mai gasim locul, fiindca ne simtim sufocati de ceilalti sau pentru ca nu ne mai gasim sprijinul in cei de langa noi.
Dr. Eduard Togoreanu
Filozoful grec Platon spunea ca masura evolutiei spirituale a unui individ o cunosti si devine un sprijin pentru tine in momentul in care iti dai seama ca ai de-a face cu un individ responsabil de alegerile, deciziile si faptele sale, constient ca are nevoie de cei din jurul sau, ei fiindu-i ajutoare necesare in evolutia sa.
Cu ce am inlocuit acest sprijin? Cum ne mai identificam unii pe altii? Daca nu dupa nume, sa fie oare profesia sau preocuparile cotidiene un criteriu social?
Rasturnarea valorilor sociale standard, egalizarea in evenimentele sociale (de exemplu nuntile – facute pe baza de avere, nu pe sentimente), egalizarea unor indivizi aflati la polii opusi ai societatii (elite cu lumpeni), numarul enorm de indivizi din periferia societatii care au urcat in ierarhia sociala nu prin calitati pozitive sau virtuti, ci prin utilitatea lor in plan politic (acum avem mult mai multi oameni politici proveniti din paturile sociale greu identificabile, decat am avut in comunism) sunt factori de confuzie in planul evolutiei personale.

Sanatatea, intre doua verbe

Interesant este faptul ca individul a invatat din tot acest capitalism haotic verbul “A avea”. Se identifica prin “a avea”. A trai bine – a avea – inlocuieste verbul “a fi”. El nu mai doreste sa fie “cineva”. Chiar si mersul la biserica, pentru o evolutie spirituala fireasca si necesara, este inlocuit cu mersul la slujba, pentru a apuca si “a avea” o sticla cu apa sfintita!
“Am cancer” este declaratia pe care o aud tot mai des de la pacienti, cand intra in cabinet.

Este oare el un proprietar de cancer? Cum sa se vindece, cand “a avea” este verbul lui preferat, cand toata viata s-a zbatut sa aiba, cand acest “a avea” i-a intrat in sange, cand a vandut, s-a indatorat, a mintit, a inselat, a calcat viata altora in picioare, s-a purtat iresponsabil fata de el insusi pentru a avea? Acum, obsedat de “a avea”, are cancer. Daca ar fi bolnav de cancer, ar mai avea o sansa de vindecare. Dar el are cancer si pentru a avea s-a zbatut toata viata, cum sa renunte la “a avea” pentru “a fi”?
“A fi” este o stare. “A fi” presupune sa traiesti asa cum esti: natural, fara griji, fara indoieli, numai tu cu dorintele tale de schimbare. Si pentru terapeutii care “descopera apa calda” si recomanda sa mananci naturist pentru a fi sanatos, am un sfat: invatati pacientii mai intai sa fie sanatosi! Nu defilarea prin magazine, in mana cu o lista de alimente permise, ecologice, ii va face sanatosi, ci pofta pe care o vor avea la vederea unui aliment – aceasta sa-i determine sa aleaga, sa se exprime, sa-si manifeste individualitatea avand optiuni, nu actionand la indicatii pentru a se autodefini! Cu alte cuvinte, sunt sanatos fiindca sunt aici sa aleg ceva de care am pofta, nu fiindca am o lista care ma va ajuta sa fiu sanatos!

Boala – ascunsa in sentimentele negative?

“A avea” naste indoieli, naste deziluzii, naste dezamagiri, naste nehotarari, naste dorinte, naste comparatii si orgolii, naste deznadejde, naste insatisfactii, naste teama de a pierde, naste frica de hoti, naste ura, naste teama de concurenta, naste lacomie, naste limite, naste frustrari. “A avea” presupune atasament material. Atasamentul inseamna robie. “Pastreaza si papucii aia vechi, poate ne mai trebuie!”. Verbul “a avea” ne termina viata. Segmentand-o prin conjugarea lui “a avea”, ne afundam si mai tare in materia pe care vrem s-o stapanim. “A avea” te face robul vilei, masinii, al contului bancar.

Cum vei putea sa renunti vreodata la ele? “Eu am!” Atunci cand pronunti aceste cuvinte, mandru de averea ta, de ceea ce ai, trebuie sa stii ca de fapt ai si toate sentimentele si starile sufletesti de care vorbeam.
Si mai ai ceva: o boala de care deocamdata nu stii! Fiindca – intotdeauna! – aceste stari si sentimente negative se rasfrang asupra celui mai de pret bun al tau, de care, din pacate, nu esti constient: SANATATEA!
“A fi” este o stare naturala. “A fi” presupune responsabilitate. Faceti diferenta intre: “Sunt tata!” si “Am un copil”. In care declaratie se simte intensitatea trairii, mandria de a fi ceva ce nu am mai fost pana acum?
“A fi” presupune existenta, traire, viata – tot ceea ce este contrariul lui “a avea”. “A fi” inseamna lipsa bolii ca entitate separata, fiindca boala face parte din viata, este normala, este existenta noastra modificata, atunci cand gresim sau facem alegeri gresite! Boala se vindeca sau putem coexista cu ea, intr-un stil modificat de viata. Luati exemplul unui alcoolic bolnav de ciroza – renuntarea la bautura si un regim adecvat de viata in noile conditii il pot salva, dar de acum inainte el va avea alte coordonate ale existentei.
Un alt exemplu: lumea medicala, si nu numai, este preocupata si se scriu tomuri intregi despre femeia la menopauza, de parca aceasta este o boala si nu o evolutie fireasca a organismului feminin! Nimeni nu sufla o vorba despre conditiile sociale ale femeii, care trebuie indeplinite, chiar si in cursul ciclului menstrual. Exista pe undeva vreo societate comerciala care sa trimita femeile in concediu in aceasta perioada delicata pentru ele? Sa fie din cauza ca barbatii nu au ciclu menstrual? Totusi, femeile traiesc cu aceasta problema fara sa se planga!…
“Am diabet!” “Am hepatita!” AM!… Ce sa tratezi mai intai – boala sau bolnavul?

“Incidenta cancerului a explodat de cand proprietatea a devenit pretuita”

Este adevarat ca o serie de greseli in abordarea terapeutica se datoreaza educatiei medicale, care lucreaza inca in sisteme de gandire preformate. Va dau un exemplu de gandire preformata: la examenele auto, care se dadeau si oral pe vremuri, era o intrebare celebra. Conduci masina si, in fata, pe o sosea foarte ingusta, iti apar un porc si un om, pe care nu ai cum sa-i ocolesti. Ce calci? Invariabil, elevii raspundeau: Calc porcul. Raspunsul corect era “calci frana”! Toti calcau ceva de pe sosea, fiindca rationamentul lor, conform educatiei curente, crea aceasta asociere: a calca – sosea! Ei nu-si insusisera jargonul soferilor, care si ei calcau ceva – pedala de frana, acceleratia sau ambreiajul!
Aceasta imobilitate de gandire in medicina ii impiedica pe unii contemporani sa priveasca cu seriozitate noile oportunitati in abordarea cauzelor bolilor. Vom sti ca am depasit aceasta faza atunci cand, in reclame, pe langa “Fumatul dauneaza grav sanatatii!” vom vedea si “Orgoliul, Deznadejdea, Ura dauneaza grav sanatatii!”… Pentru ca starea sufleteasca ne influenteaza direct sanatatea fizica!
Zicala romaneasca “Are boala pe el” defineste o persoana care uraste, are necaz pe cineva. Cunoasteti oare vreun exemplu mai clar despre forta negativa a sentimentelor? Mai sunt si alte exemple, la fel de elocvente: “Este ros de ura!”, “Ma roade un gand…”. Si urmarea: “Ma roade stomacul, am ulcer!”.
Exista o lista cu peste o suta de exemple de situatii psiho-afective constatate ca au precedat aparitia cancerului. Peste o suta de situatii in care oamenii au ceva: rate la banca, o casnicie destramata, un deces in familie, un accident etc. si toate aceste situatii nu au putut fi depasite. Vi se pare intamplator faptul ca incidenta cancerului a explodat de cand proprietatea a devenit atat de pretuita, intarita de legi si decizii guvernamentale, aparata de organisme sociale? De cand viata rurala, definita mai ales prin “a fi”, a fost inlocuita de urbanul “a avea”? De cand verbul “a avea” a inlocuit verbul “a fi”? Evident, nu proprietatea este de vina, ci atasamentul pe care-l manifestam fata de aceasta. Intrebarea este: DE CE? De ce cancer, de ce scaderea imunitatii, de ce boli grave, fara solutii de tratament?

De la medicul german Rudolf Karl Virchow, fondatorul patologiei celulare, gandirea medicala s-a maturizat, in sensul studierii cu precadere a materiei si mai putin a functionarii sale in cadrul corpului omenesc. Vechile teorii medicale, care abordau omul ca un tot unitar, format din corp, suflet si spirit au fost denigrate, respinse si apoi uitate, fiindca nu aveau un suport material. Suntem capabili sa ochim si sa distrugem un nucleu de zecimi de milimetru din centrul creierului, dar nu suntem capabili sa prevedem consecintele acestui act. Ne mandrim cu identificarea defectelor cromozomiale, dar habar nu avem de complexele lor mecanisme de reglare. A trebuit sa apara noi generatii de cercetatori, care au reusit sa identifice mecanisme capabile sa explice cum emotiile negative pot afecta grav starea sanatatii. Imbucurator este faptul ca se dezvolta stiinte medicale noi, capabile sa faca legatura dintre starea sufleteasca, secretia hormonala si sistemul nervos, care in final modifica structura organismului. Ati auzit vreodata de neuropsihofiziologie? Gasiti informatii pe internet, alaturi de ofertele de promotii ale magazinelor on-line? Cu siguranta, nu!
Chiar si cutele de pe fruntea unui om, acele riduri de expresie, sunt cel mai simplu exemplu despre cum starea sufleteasca determina schimbari in structura corpului – mai intai la nivel superficial, apoi la nivel profund. Cand luati decizii sau hotarari, priviti-va si in oglinda si urmariti-va expresia fetei. Va va ajuta! Ma veti intreba: bine, bine, dar cum anihilam sentimentele negative? Nu e chiar asa de usor… Depinde de cum imi raspund la intrebarea: “Ce o fi mai bine, sa am un statut social sau sa fiu cineva in societate?”. Depinde, deci, in mare masura, de “materialul clientului” – respectiv, de structura psihica a celui care are astfel de dorinte si sentimente. Nu le poti “taia cu foarfeca”, trebuie mult timp sa poti schimba gandirea unui individ – asta, daca si el doreste acest lucru!
Pentru cei dornici sa iasa din acest labirint, exista o multime de sfaturi, din care unul singur ramane valabil: daca sunteti asaltati de spaima lui a avea, daca sunteti hotarati sa iesiti din cotidianul care va macina, cautati terapeutul cu care sa rezonati. Nu este nebun, instabil psihic sau “plecat cu sorcova” cel care cere ajutor. Dar este iresponsabil daca amana acest lucru si este tardiv sa o faca daca se va imbolnavi organic. Discutiile nu au omorat pe nimeni, dar medicamentele…
Si pentru cei care inca mai au dubii, sa se gandeasca la ordonarea simpla a celor doua verbe. Nu merge sa te joci cu cuvintele! “Existi pentru ca ai” sau “Ai pentru ca existi”! “A fi” iti permite sa ai! De aceea, le doresc tuturor sa fie sanatosi, ca sa aiba parte de zile cat mai senine!

__._,_.___