Despre cinste in Japonia si Norvegia

Japonezii au returnat echivalentul a 78 de milioane de dolari,bani găsiţi în portofelele care s-au recuperat după tsunami. 24 septembrie 2011 O femeie s-a trezit cu 40.000 de yeni într-un plic adus de tsunami direct la ea în sufragerie. O altă femeie a găsit 26.000 de dolari într-o geantă aflată peste o grămadă de dărâmături. Fiind vorba de Japonia, ambele s-au grăbit să predea banii la poliţie. Nu sunt singurele cazuri. După tsunamiul care a lovit Japonia în martie, japonezii au returnat echivalentul a 48 de milioane de dolari, bani găsiţi în portofelele care s-au recuperat după ce a început curăţenia de după urgie. Alte 30 de milioane de dolari au fost recuperate, după ce japonezii au predat seifurile găsite printre dărâmături. "Oamenii vin şi îmi spun că vor ca banii să ajungă înapoi la proprietar", povesteşte Kouetsu Saiki, un poliţist din prefectura Miyagi, care se ocupă de recuperarea obiectelor pierdute în timpul tsunamiului şi returnarea lor către proprietari. Şi mai remarcabil, spune Saiki, este că cei care aduc portofelele nu vor să păstreze banii, dacă fostul posesor nu poate fi găsit, deşi legea le permite. 25.000 de oameni din această zonă fie au fost pronuntaţi morţi, fie sunt dispăruţi. Potrivit legii japoneze, obiectele pierdute care nu sunt revendicate în trei luni fie de proprietar, fie de găsitor, intră în posesia statului. Tsunamiul din martie a dărâmat case şi a luat pe sus automobile, târându-le apoi în mare. Totuşi, mai bine de 5.700 de seifuri au fost recuperate, majoritatea fiind găsite de cetăţeni care au anunţat poliţia. Unul dintre seifuri conţinea 1,5 milioane de yeni (20.000 de dolari). Aparţinea directorului unei companii. Bărbatul a primit banii înapoi, dar a preferat să-i împartă la angajaţii rămaşi în viaţă. Până acum, din cele 30 de milioane de dolari găsite în seifuri, au fost retunate 29,5 milioane.  Cinstea unui popor în raport cu altul este greu de demonstrat. Totuşi, un astfel de test a fost făcut de profesorul Mark West, de la Facultatea de Drept din Michigan, în 2003.Acesta a lăsat pe străzile din Tokyo şi pe cele din New York câte 20 de portofele, conţinând fiecare echivalentul a 20 de dolari In New York au fost returnate şase portofele cu toţi banii şi două fără bani. În Tokyo au fost returnate 17 portofele, toate cu banii în ele. Un singur japonez şi-a rezervat dreptul de a păstra banii, dacă proprietarul nu va fi găsit. Cazul care l-a impresionat cel mai mult pe poliţistul Saiki nu este returnarea unui seif plin de bani, ci a unui seif care conţinea un album de fotografii. Proprietarul a izbucnit în lacrimi când l-a primit."Îşi pierduse şi casa şi familia în tsunami. Fotografiile din seif erau tot ce-l mai legau de viaţa de dinainte". Autoservire pe incredere, fara casiera.....in Norvegia   Comertul "pe incredere", practicat in tarile nordice, este de multa vreme cunoscut. Exista si astazi. Imaginile de mai jos ilustreza "pe viu" pana unde merge increderea in Norvegia: magazinul are marfa expusa in raft, cu pretul afisat deasupra. Clientul ia marfa, o cantareste, trece la aparatul de taxat, care calculeaza pretul dupa ce clientul a apasat butonul corespunzator marfii (greutatea a transmis-o deja cantarul), iar apoi isi pune marfa in plasa, scrieFactroom. In continuare, clientul face plata. Pentru asta, are la dispozitie doua vase: in unul plateste, din altul ia restul. Dupa ce a platit, clientul marcheaza pe aparatul de taxat valoarea depusa si restul primit, pentru ca, la sfarsitul zilei, aparatul sa-si faca monetarul. Bonul il pastreaza pana ajunge acasa. Vanzatorul are deplina incredere in client, dar autoritatea fiscala isi rezerva dreptul sa verifice pe drum daca aparatul a incasat si TVA-ul. Nu e simplu? Fara vanzator, fara supraveghetor, fara casiera. Si - de necrezut - chiar fara bodyguarzi. Magazinele de fermier sunt modeste, iar reclamele aproape lipsesc. Autoservire 100%. In general, marfa este vrac. Pentru cine ia mai mult, exista si varianta preambalata, gata cantarita.

Dovleacul nu se cantareste. Se vinde la bucata.

De curatenie si de aranjarea la raft se ocupa patronul personal.

Conservele sunt facute la ferma, iar ouale se vand cu cofragul

Fermierii nu sunt obligati sa-si vanda numai produsele proprii. Pot comercializa si produsele altora, din aceeasi zona, daca sunt ecologice (exclus fir sintetic).

In zona respectiva, se fac mai mult jucarii.

Fermierii pot vinde si produse preambalate, dar numai ecologice si fara conservanti.

De aici se ia restul (in Norvegia, monedele subdivizionare sunt gaurite. Si la noi erau gaurite cele de 25 si 50 bani pana prin anii '30, dar noi nu tinem la traditii)

Din curte, nici n-ai zice ca e magazin. Ai zice ca e o casa de vacanta.