marți, 13 decembrie 2011

Cauta vindecare in puterea animalelor


Medicii au observat de multa vreme
ca in familiile in care exista animale de companie, in special pisici, atmosfera e mai senina, bolile sunt mai rare, iar cand apar, afectiunile se vindeca mai repede. Se pare ca prietenul cel fara grai este capabil sa daruiasca stapanilor sai ceea ce nu poate fi cumparat cu toti banii
din lume: dragoste si sanatate.
Iubitorii de pisici stiu ca favoritii lor mustaciosi simt cand pe stapan il doare ceva. Pisica incearca sa se culce pe locul dureros si, dupa un timp, durerea se potoleste si omul se simte mai bine. Bioenergeticienii considera ca pisicile au capacitati extrasenzoriale foarte dezvoltate..
Acest lucru le permite sa vada aura omului si la nevoie sa o trateze. Inainte de toate, micutele patrupede pot fi ajutoare de incredere ale
neurologilor si psihoterapeutilor. Ele reduc starile de neliniste, calmeaza, trezesc sentimente de incredere, de optimism. Si o fac total
dezinteresat. Mai mult, in afara de influenta "terapeutica generala", pisicile isi manifesta talentele si in alte domenii ale medicinei.


Pisicile "medicament" "Specializarea" principala a acestor animale este sistemul cardiovascular. Pisicile sunt excelenti "cardiologi", asa incat celor care
sufera de hipertensiune, au trecut printr-un infarct sau accident cerebral li se recomanda sa tina mai des in brate o pisica. Din experienta s-a constatat ca prezenta in casa a unei pisici stabilizeaza tensiunea arteriala si la persoanele cu distonie neurovegetativa. Conform observatiilor facute de cercetatori americani, in cazul persoanelor care au pisici riscul de a face un infarct scade cu 30-40%. Iubitorii de pisici spun ca favoritele lor diagnosticheaza intotdeauna corect starea de spirit si de sanatate a stapanului, se asaza pe pieptul lor si adesea previn chiar atacurile de cord.
Se pare insa ca exista si un alt efect uimitor al influentei pisicilor asupra organismului omului - imbunatatirea memoriei. Medicii au gasit urmatoarea explicatie a acestui fapt: cea mai mare acumulare de puncte care activeaza memoria se afla in centrul palmei. Pentru stimularea acestor centri, in Orient se fabrica bile speciale.
 Cate doua asemenea bile se tin zilnic in fiecare palma, rostogolindu-le. La noi aceasta practica nu este raspandita, in schimb ne putem mangaia cainele sau, cu o eficienta si mai mare, pisica. In plus, este si o senzatie
foarte placuta! Dintre toate animalele de casa, pisicile sunt cei mai eficienti si mai multilaterali "doctori". A aparut chiar si o ramura speciala numita in termeni medicali felinoterapie, care presupune vindecarea sau prevenirea unor imbolnaviri prin intermediul contactului cu pisicile.
Metodele felinoterapiei erau cunoscute inca din Antichitate, iar astazi au inceput sa se aplice din nou, mai ales in convalescenta si in
recuperare. Specialistii au mai observat ca aceste animale ajuta la reducerea mai rapida a febrei in cazul persoanelor racite sau gripate, calmeaza senzatiile dureroase si chiar intaresc oasele! Conform uneia dintre ipoteze, torsul ar fi sursa actiunii terapeutice a pisicilor. S-a masurat si frecventa pe care o are torsul pisicii - intre 25 si 50 Hz. Iar
calinele mate isi impart generoase cu oamenii aceasta capacitate uimitoare, lipindu-se de acea parte a corpului unde se afla organul bolnav si transmitandu-i frecventele terapeutice.


Un "el" sau o "ea"?
S-a stabilit ca, in pofida universalitatii lor, reprezentantii familiei pisicilor se specializeaza totusi in diverse afectiuni. De exemplu,
influenta bioenergetica a unei pisici este cu mult mai puternica decat cea a unui motan. Pisicile "fetite" vindeca mai bine afectiunile sistemului nervos si ale organelor interne, in vreme ce "baietii" sunt specialisti mai buni la capitolele artroza, spondiloza, osteopatii. Pisicile cu blana lunga sunt excelenti neurologi. Ele ajuta in cazul depresiilor, reduc irascibilitatea, normalizeaza somnul. Cele cu blanita de
lungime medie sunt buni cardiologi, iar pisicile cu blana scurta trateaza mai bine afectiunile stomacului, ficatului si rinichilor. Pisicile siameze, pe langa faptul ca sunt de mare ajutor in tratarea racelilor, au un rol
important si in profilaxia gripei. Simpla lor prezenta in locuinta anihileaza microbii care pot genera boala.
Negre, roscate, cenusiu-albastrii S-a demonstrat ca are importanta chiar si culoarea acestor "doctori" patrupezi. Pisicile negre sunt capabile sa absoarba foarte multa energie negativa si, de aceea, sunt de neinlocuit in curatenia energetica a locuintelor cu multa aparatura electrica. Una sau chiar doua-trei asemenea pisicute pot sa-i calmeze pe stapanii exagerat de impulsivi si
temperamentali. Ferindu-si stapanul de excesul de energii negative, pisicile ajuta la normalizarea circulatiei, a metabolismului si chiar la resorbtia hematoamelor interne. In felul acesta ele previn infarctul, accidentele cerebrale, hipertensiunea, gastrita si osteopatiile.
Pisicile roscate si cele bej nu pot absorbi la fel de multa energie negativa precum cele negre, in schimb ele ridica tonusul psihic
al oamenilor langa care traiesc, prin emiterea de energie pozitiva.. Pisicile albe sunt ajutoarele perfecte in cazul lipsei de energie. Pisicile cenusii si cele cenusiu-albastrii calmeaza foarte eficient starile de neliniste, de irascibilitate. Totusi, nu exagerati folosindu-va favoritii in scopuri terapeutice. Pisica a depistat singura locul dureros si s-a asezat sa-l incalzeasca? Foarte bine! Numai sa nu o tineti cu forta. Daca
ghemotocul de blana, care aparent dormea fara griji in bratele dvs.., se ridica brusc si pleaca, inseamna ca pentru moment ii este suficienta energia dvs. negativa, cauzatoare de dureri. Dupa ce se va odihni si isi va reface fortele, mica vindecatoare se va intoarce singura pentru a... continua tratamentul.

duminică, 11 decembrie 2011

Despre cinste in Japonia si Norvegia

Japonezii au returnat echivalentul a 78 de milioane de dolari,bani găsiţi în portofelele care s-au recuperat după tsunami.

24 septembrie 2011
Schoolgirls observe a minute of silence for victims of
the March 11 earthquake
and tsunami in Ishinomaki
O femeie s-a trezit cu 40.000 de yeni într-un plic adus de tsunami direct la ea în sufragerie. O altă femeie a găsit 26.000 de dolari într-o geantă aflată peste o grămadă de dărâmături. Fiind vorba de Japonia, ambele s-au grăbit să predea banii la poliţie. Nu sunt singurele cazuri.
După tsunamiul care a lovit Japonia în martie, japonezii au returnat echivalentul a 48 de milioane de dolari, bani găsiţi în portofelele care s-au recuperat după ce a început curăţenia de după urgie. Alte 30 de milioane de dolari au fost recuperate, după ce japonezii au predat seifurile găsite printre dărâmături.
"Oamenii vin şi îmi spun că vor ca banii să ajungă înapoi la proprietar", povesteşte Kouetsu Saiki, un poliţist din prefectura Miyagi, care se ocupă de recuperarea obiectelor pierdute în timpul tsunamiului şi returnarea lor către proprietari. Şi mai remarcabil, spune Saiki, este că cei care aduc portofelele nu vor să păstreze banii, dacă fostul posesor nu poate fi găsit, deşi legea le permite.
25.000 de oameni din această zonă fie au fost pronuntaţi morţi, fie sunt dispăruţi. Potrivit legii japoneze, obiectele pierdute care nu sunt revendicate în trei luni fie de proprietar, fie de găsitor, intră în posesia statului.
Tsunamiul din martie a dărâmat case şi a luat pe sus automobile, târându-le apoi în mare. Totuşi, mai bine de 5.700 de seifuri au fost recuperate, majoritatea fiind găsite de cetăţeni care au anunţat poliţia. Unul dintre seifuri conţinea 1,5 milioane de yeni (20.000 de dolari). Aparţinea directorului unei companii. Bărbatul a primit banii înapoi, dar a preferat să-i împartă la angajaţii rămaşi în viaţă.
Până acum, din cele 30 de milioane de dolari găsite în seifuri, au fost retunate 29,5 milioane. 
Cinstea unui popor în raport cu altul este greu de demonstrat. Totuşi, un astfel de test a fost făcut de profesorul Mark West, de la Facultatea de Drept din Michigan, în 2003.Acesta a lăsat pe străzile din Tokyo şi pe cele din New York câte 20 de portofele, conţinând fiecare echivalentul a 20 de dolari
In New York au fost returnate şase portofele cu toţi banii şi două fără bani. În Tokyo au fost returnate 17 portofele, toate cu banii în ele. Un singur japonez şi-a rezervat dreptul de a păstra banii, dacă proprietarul nu va fi găsit.
Cazul care l-a impresionat cel mai mult pe poliţistul Saiki nu este returnarea unui seif plin de bani, ci a unui seif care conţinea un album de fotografii. Proprietarul a izbucnit în lacrimi când l-a primit."Îşi pierduse şi casa şi familia în tsunami. Fotografiile din seif erau tot ce-l mai legau de viaţa de dinainte".

Autoservire pe incredere, fara casiera.....in Norvegia  
Comertul "pe incredere", practicat in tarile nordice, este de multa vreme cunoscut. Exista si astazi. Imaginile de mai jos ilustreza "pe viu" pana unde merge increderea in Norvegia: magazinul are marfa expusa in raft, cu pretul afisat deasupra. Clientul ia marfa, o cantareste, trece la aparatul de taxat, care calculeaza pretul dupa ce clientul a apasat butonul corespunzator marfii (greutatea a transmis-o deja cantarul), iar apoi isi pune marfa in plasa, scrieFactroom.

In continuare, clientul face plata. Pentru asta, are la dispozitie doua vase: in unul plateste, din altul ia restul.

Dupa ce a platit, clientul marcheaza pe aparatul de taxat valoarea depusa si restul primit, pentru ca, la sfarsitul zilei, aparatul sa-si faca monetarul.

Bonul il pastreaza pana ajunge acasa. Vanzatorul are deplina incredere in client, dar autoritatea fiscala isi rezerva dreptul sa verifice pe drum daca aparatul a incasat si TVA-ul.

Nu e simplu? Fara vanzator, fara supraveghetor, fara casiera. Si - de necrezut - chiar fara bodyguarzi.
foto1



Magazinele de fermier sunt modeste, iar reclamele aproape lipsesc.
foto2



Autoservire 100%.
foto3



In general, marfa este vrac. Pentru cine ia mai mult, exista si varianta preambalata, gata cantarita.
foto4





Dovleacul nu se cantareste. Se vinde la bucata.
foto 5



De curatenie si de aranjarea la raft se ocupa patronul personal.
foto 6



Conservele sunt facute la ferma, iar ouale se vand cu cofragul
foto 7



Fermierii nu sunt obligati sa-si vanda numai produsele proprii. Pot comercializa si produsele altora, din aceeasi zona, daca sunt ecologice (exclus fir sintetic).
foto 8



In zona respectiva, se fac mai mult jucarii.
foto 9


Fermierii pot vinde si produse preambalate, dar numai ecologice si fara conservanti.
foto 10



De aici se ia restul (in Norvegia, monedele subdivizionare sunt gaurite. Si la noi erau gaurite cele de 25 si 50 bani pana prin anii '30, dar noi nu tinem la traditii)
foto 11



Din curte, nici n-ai zice ca e magazin. Ai zice ca e o casa de vacanta.

vineri, 9 decembrie 2011

DUALITATEA DIN NOI


Imaginati -va un cer instelat,un foc imens de tabara,si 2 umbre vorbind si jucandu-se in foc.....
In intunericul noptii, focul de tabara dadea nastere unor figuri fantastice si inspaimantatoare . Batranul indian Cherokee ii povestea nepotului asezat langa el :”In viata fiecaruia dintre noi exista se da o lupta crancena intre doi lupi.
Unul dintre ei este raul : el aduce frica , mania, invidia , lacomia , aroganta , dusmania si inselatoria.
Cel de-al doilea este binele , adica bucuria , seninatatea , modestia , increderea , generozitatea , adevarul , bunatatea si compasiunea.”
“Si care dintre ei invinge pana la urma, bunicule ?” , intreba pe nerasuflate copilul.
“Desigur “ , ii raspunse batranul , “acela pe care il hranesti mai mult”.



Tu  ce lup hranesti mai mult...?
Care parte din tine o dezvolti..?
Cum vrei sa evoluezi in continuare...?

Cred ca sunt suficiente intrebari la care trebuie sa te gandesti acum....nu trebuie sa astepti sa vezi cine esti....
cand va surprindeti alunecand in asteptare....iesiti repede din ea.Intrati in momentul prezent si bucurati-va de sentimentul vietii.Cand sunteti prezenti,nu este niciodata nevoie sa astepti ceva....totul devine magic......totul devine realizabil....

marți, 6 decembrie 2011

PUNETI CAPAT ILUZIEI TIMPULUI

 



           Rasfoind pasaje interesante ale vechiului meu prieten,ECKHART TOLLE, va pot dezvalui secrete ale vietii.
Invatati sa folositi timpul - il putem numi timp cronologic-pentru aspectele practice ale vietii. Cand va fixati un obiectiv si lucrati la indeplinirea lui ,folositi timpul cronologic. Sunteti constient de scopul fixat dar respectati si acordati intreaga atentie pasului pe care il faceti.Daca va concentrati excesiv asupra obiectivului , poate cautati sa obtineti fericire,implinire sau un sentiment de identitate,momentul prezent nu mai este pretuit.Este redus la o simpla treapa spre viitor.Timpul cronologic devine atunci timp psihologic. Calatoria vietii dumneavoastra nu mai este o aventura ci doar o nevoie obsesiva de a obtine,de a reusi.Nu mai puteti vedea sau mirosi florile, nici nu mai constientizati frumusetea si miracolul vietii care,atunci cand va aflati in clipa ACUM, se revarsa peste tot.
 Incercati mereu sa ajungeti intr-un alt loc decat locul in care va aflati?  
Cele mai multe lucruri pe care le faceti sunt doar un mijloc pentru a implini un scop?  
Va concentrati mereu sa deveniti,sa realizati, sa obtineti senzatii noi si placeri?
Asteptati un barbat sau o femeie sa dea sens vietii dumneavoastra?


  In stare de constiinta normala de identificare cu mintea, puterea si infinitul creativ se afla in ACUM sunt complet acoperite de timpul psihologic.Si in acest fel viata noastra isi pierde rezonanta, prospetimea, uimirea in fata miracolului. Atunci mintea face o obsesie pentru viitor ca un mod de evadare din prezentul nesatisfacator. Ceea ce percepeti ca fiind viitor este de fapt o parte a starii prezente de constiinta.Daca mintea dumneavoastra poarta grea povara a trecutului, veti repeta trairea acelorasi experiente. 
  Asa ca singurul loc in care poate avea loc o schimbare autentica si unde trecutul poate fii dizolvat este momentul ACUM.


 Poate vi se parea greu sa recunoasteti ca timpul este cauza suferintelor sau a problemelor voastre.Dar,pana cand nu ati rezolvat pricipala disfunctie generatoare de probleme a mintii ,atasamentul ei fata de trecut si viitor si negarea clipei ACUM , problemele sunt defapt interschimbabile.
 Daca toate problemele ar fi indepartate in mod miraculos dar nu ati devenit mai prezent,mai constient in scurt timp va veti trezi cu un set similar de probleme sau motive de suferinta, ca o umbra ce va urmeaza oriunde ati merge.In ultima instanta exista o singura problema : mintea prinsa in timp. NU EXISTA SALVARE IN TIMP.NU PUTETI FI LIBER IN VIITOR.PREZENTA ESTE CHEIA SPRE LIBERTATE, DECI NUMAI ACUM PUTETI FI LIBER. 

luni, 5 decembrie 2011

Mos Nicolae

 Sfantul Ierarh Nicolae este cel mai cunoscut sfant al Bisericii noastre. Indiferent pe cine intrebi, iti poate spune despre el ca este sfantul care aduce daruri. Noaptea dinaintea zilei de 6 decembrie este cunoscuta ca fiind noaptea darurilor. Este momentul in care vine "Mos Nicolae".
 Sfantul Ierarh Nicolae nu este un personaj mitologic. A fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, in Asia Mica. Teodor Anagnostul, autorul "Istoriei Tripartite", afirma ca Sfantul Ierarh Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Pentru ca acest autor s-a folosit de documentele provenite direct de la primul Sinod Ecumenic sau de la persoanele care au participat la acest sinod, istoricitatea Sfantului Nicolae nu trebuie pusa sub semnul intrebarii. 
Sfantul Nicolae s-a nascut in localitatea Patara din Asia Mica, in a doua jumatate a secolului al III-lea. Participa in calitate de episcop la primul Sinod Ecumenic tinut la Niceea in anul 325. Sinodul a condamnat erezia arianismului, care tagaduia divinitatea lui Iisus.
 Sfantul Ierarh Nicolae nu este un personaj mitologic. A fost arhiepiscopul Mirei, o localitate din vechea Licia, in Asia Mica. Teodor Anagnostul, autorul "Istoriei Tripartite", afirma ca Sfantul Ierarh Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Pentru ca acest autor s-a folosit de documentele provenite direct de la primul Sinod Ecumenic sau de la persoanele care au participat la acest sinod, istoricitatea Sfantului Nicolae nu trebuie pusa sub semnul intrebarii.
 Amintim ca la sinodul de la Niceea, din anul 325, a fost condamnata erezia lui Arie, care sustinea ca Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Potrivit Traditiei, atat de puternic a argumentat Sfantul Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, Nicolae i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in ziua de 5 decembrie, celor neascultatori sa li se dea un bat in semn de avertisment. Sfantul Nicolae este recunoscut la acest sinod drept un mare aparator al Adevarului si a dreptei credinte. . Gestul sfantului impotriva lui Arie a produs tulburare, deoarece Sfantului Nicolae i-au fost retinute insemnele arhieriei: Sfanta Evanghelie si omoforul.
 Manastirea Panagia Sumela din Trabzon, Turcia, pastreaza in cadrul programului sau iconografic o fresca originala ce infatiseaza Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Ineditul acestei reprezentari (deoarece scena exista de altfel in multe alte locasuri de cult) consta in faptul ca in aceasta Sfantul Ierarh Nicolae este reprezentat palmuindu-l pe ereticul Arie.
 In timp ce Sfantul se afla inchins intr-o celula Mantuitorul si Maica Domnului i s-au aratat in chip minunat. Mantuitorul i-a inapoiat Sfantului Nicolae Evanghelia. Apoi, Maica Domnului i-a oferit acestuia omoforul arhieresc, restabilindu-l in treapta episcopala.
Cand imparatul Constantin a auzit despre aceasta minune a ordonat ca Sfantul Nicolae sa fie reabilitat. Sfintii Parinti de la Niceea au condamnat invatatura eretica a lui Arie. Pana in prezent, marturisim invatatura Bisericii cu privire la Hristos, in Crez: "Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut”.
 Dar nu prin aceasta fapta a ajuns Sfantul Nicolae intruchiparea darniciei lui Dumnezeu. Potrivit traditiei, Sfantul Nicolae a aflat intr-o zi, ca un tata din cetatea Mira, de durere ca este lipsit de ajutor in a-si marita fiicele, dorea sa le ia zilele si apoi sa-si puna capat acestei vieti. Nu vroia ca fetele sale sa cada in desfranare. SfantulNicolae i-a daruit omului aflat in nevoie trei pungi cu aur, iar fiicele acestuia s-au putut casatori. De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfantului Nicolae, cei dragi si in special copiii primesc daruri de la Sfantul Nicolae.

"Palma nevinovata"

Desi, la prima vedere, palma Sfantului Nicolae ne contrariaza, nu trebuie sa cadem in ispita de a ne transforma noi insine in "judecatorii" sai. Sa nu uitam ca "nevinovatia” sa au aratat-o inca de atunci Mantuitorul Hristos si Preacurata Sa Maica.
Tocmai acest fapt face ca palma Sfantului Nicolae sa aiba un caracter exceptional. Din aceasta perspectiva, nu trebuie sa ne "intemeiem” caderile noastre (mania si pornirile violente) pe gestul sfantului, nici in Biserica (iar Inchizitia este un exemplu de trista amintire), nici in societate. Palma Sfantului Nicolae s-a manifestat dintr-o mare dragoste fata de Hristos, iar Mantuitorul a cunoscut taina inimii sale, in timp ce "palmele” noastre, de cele mai multe ori, nu sunt decat manifestari ale lipsei dragostei celei adevarate.
Sa nu ne indoim ca Sfantul Nicolae a fost un om bland si sfant, asa cum Biserica il si numeste in troparul inchinat lui: "Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-au aratat pe tine, turmei tale, adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Nicolae, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.”

 Ziua trecerii Sfantului Nicolae la cele vesnice a fost data de 6 decembrie 334, potrivit lucrarii "Legenda Aurea" ("Legenda Sanctorum") a lui Jacoppo da Voragine (+ 1298). In prezent, moastele sale se afla la Bari, din anul 1087. Mentionam ca in biserica "Sfantul Gheorghe Nou" din Bucuresti, se afla mana dreapta a Sfantului Nicolae. Exista credinta ca aceasta mana i-a fost trimisa lui Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin roman, in semn de pretuire pentru lupta domnitorului impotriva paganismului.
 Va indemn sa luati chipul Sfantului Nicolae, ca nimeni sa nu mai planga pentru lipsa darurilor. Nu uitati ca in viata vesnica luam cu noi doar atat cat am daruit.

 La multi ani tuturor celor ce poarta numele Sfantului Nicolae.




     

Emoţia, sursa gesturilor


Tratatele de estetică indiană menţionează că - Rasa-ele reprezintă esenţa emoţiilor noastre ce există atât în corp cât şi în minte. Tradiţia indiană recunoaşte cele 9 rasa-e ca reprezentând cele mai importante emoţii de bază ale fiinţei umane, care se regăsesc în trăirile tuturor fiinţelor umane: Iubire, Bucurie, Minunare, Curaj, Calm, Furie, Tristeţe, Frică şi Dezgust. Cuvântul sanskrit rasa înseamnă "esenţa emoţiilor", iar literar mai înseamnă, de asemenea, "gust", "apă","esenţă" şi "extaz".
Rasa este o energie care este parţial fizică şi parţial mentală. Este o legătură foarte puternică dintre corp şi minte, care ne afectează gândurile şi emoţiile. Rasa este o energie prezentă în întregul univers şi care ne afectează corpul. Rasa este esenţa a tot ceea ce există în exterior şi în exterior, modul în care simţim natura atât ca sine divin sau ca univers exterior.
În tradiţia Indiană există 8+1 forme de RASA descrise în estetica indiană: bibhatsa rasa (rasa odioasă), shringara rasa (rasa erotică), raudra rasa (rasa furiosă), karuna rasa (rasa tragică/patetică), adbhuta rasa (rasa încântării/minunării), bhayanaka rasa (rasa teribilă), hasya rasa (rasa comică), vira rasa (rasa eroică), shanta rasa (rasa pacifică,a pacii).

Emoţia, sursa gesturilor, revelează modalitatea prin care se uneşte fizicul şi psihicul, iar aceasta se exprimă prin cuvântul sentiment, în care se contopesc a simţi şi a înţelege.
Din expresie subiectivă, gestul devine prin repetare un adevărat semn instituţional, o modalitate de comunicare a unei noţiuni, da şi o sugestie a unui gînd.
Studiul limbajului corpului a descoperit că există în filiaţia gestului o analogie frapantă între formarea unei obişnuinţe, înţelegerea unui fenomen şi naşterea unui Simbol.
Din acest punct de vedere, am putea considera orice fiinţă vie drept un complex ereditar de gesturi, iar corpul nostru drept un ansamblu funcţional de gesturi fixate, devenite membre şi organe. Gestul ar reprezenta astfel supravieţuirea unei vechi activităţi stabilizate, unicul element rămas liber şi creator din acea activitate, să spunem Arhetipul sufletului nostru.
Orice creatură tinde să reproducă în mediul fizic ceea ce reprezintă şi semnifică ea, în subtil, în invizibil, putem concluziona că această semiologie a gestului ne poate furniza cea mai bună definiţie a sacrului şi a ritualului, care nu e decât repetarea unui gest ancestral, divin în esenţa sa.
Gesturile noastre nu trădează numai sentimentele elementare, ci sunt purtătoarele unor noţiuni generale, chiar esenţiale. Ele fixează limitele unei manifestări fizice şi trasează borne, limite, pentru capacitatea noastră de expresie, ridicându-ne în jur un cadrul riguros al direcţiilor spaţiului, în care învăţăm să ne situăm propria statură.
Nu întâmplător declara Protagoras că: Omul este măsura tuturor lucrurilor. Alcătuirea corpului nostru a furnizat primele arhetipuri ale ideologiei noastre şi primele noastre unităţi de măsură, braţul, cotul, palma, degetul, piciorul şi pasul, acest pas care măsoară şi timpul de vreme ce se supune ritmului respirator. Prima unealtă a omului a fost corpul său şi, mai presus de toate, mâna lui, modelul tuturor uneltelor de mai tîrziu, „instrumentul instrumentelor" cum a spus Aristotel.
Marea provocare rămâne, pentru gândirea occidentală, de a clarifica natura distinctă a acestor EMOŢII dramatizate (Rasa) în termenii obişnuiţi ai psihologiei vieţii cotidiene, chiar dacă aceste emoţii sunt manifestate până la starea de perfecţiune în artă.
Din punct de vedere occidental, putem considera psihologia ca fiind modalitatea de studiu a ceea ce se petrece pe marea scenă a vieţii, realizând analogia dintre reprezentarea dramatică, caracterul simbolic al manifestării, şi viaţa cotidiană.
Teoria Rasa-elor (a manifestării emoţionale precise) poate avea un caracter transformator prin aplicarea ei în viaţa cotidiană, dar şi în arta contemporană care se află în impas. Introducerea unor reguli stricte de manifestare scenică ar putea bulversa mulţi actori, dar aceste reguli ar asigura o manifestare scenică demnă de lumea zeilor, aşa cum specifică VEDA-ele, ar sacraliza manifestarea scenică, iar dacă extindem la nivel social … întrega viaţă socială ar fi sacralizată prin manifestarea conştientă şi clară a emoţiilor. Prin studiul teoriei RASA-elor nu facem decât să studiem această cunoaştere sacră, sinteză a mai multor VEDA-e, şi să observăm impactul său asupra societăţii în general.
Identificarea estetică este chiar viaţa în sine pentru rasa-dhvani. În viaţa cotidiană emoţiile sunt susţinute de legile cauzelor psihologice: anumite evenimente sau acţiuni ale celorlalţi provoacă un răspuns emoţional specific sau diferite aspecte ale aceluiaşi răspuns emoţional specific (rasa) şi anumite fluctuaţii interioare ale acestora (vyabhicārin). De fapt, Rasa(savoarea estetică) în sine constituie înţelesul estetic al operei artistice.

În contextul estetic, emoţia, chiar dacă a fost hrănită şi intensificată de evoluţia configuraţiei artistice, este oprită la stagiul iniţial stadiului de dezvoltare deoarece susţinerea (şi nu doar producerea) RASA depinde de modul în care se păstrează focalizată atenţia (avadhāna) asupra păstrării coerenţei dintre conjuncţia determinanţilor, consecvenţilor şi concomitenţilor (aceasta se spune că este celebra AXIOMĂ A LUI BHARATA REFERITOARE LA RASA).
Bharata specifică faptul că ‘emoţia de bază’ (sthāyi-bhāva) ‘devine’ rasa prin acţiunea celor 3 elemente menţionate anterior , dar Abhinavagupta clarifică acest concept menţionând că, de fapt, se experimentează doar RASA, iar aceasta se face prin analogie cu emoţiile corespunzătoare vieţii cotidiene. Mai précis, pe scenă ca şi în viaţa cotidiană o emoţie de bază se poate transforma în RASA când este trăită într-o stare de maximă implicare sufletească.
O operă artistică de succes va diversifica, consolida, explora şi intensifica sistematic o anumită RASA, în mod conştient, aceasta culminând cu un extaz emoţional rareori trăit în lumea cotidiană.
În context estetic, atenţia este focalizată fără efort şi în mod inconştient într-o anumită direcţie după ce apariţia RASA-ei, dar această experienţă, pentru a putea fi susţinută în viaţa obişnuită, presupune cultivarea unui control interior conştient a naturii umane, astfel încât atenţia să poată fi focalizată la voinţă în direcţia dorită.
De exemplu, pentru a conştientiza mai bine o rasa, să spunem, rasa furioasă, este necesar ca pentru o perioadă temporală bine determinată să ne promitem că nu vom manifesta furia în gânduri, în cuvinte şi în acţiuni. Astfel, vom ajunge să înţelegem mai bine emoţia numită furie, apoi rasa furioasă şi să o stăpânim atât de bine, încât să o putem manifesta la voinţă. Un control de acest tip asupra tuturor, emoţiilor, implicit a rasa-elor conferă, fiinţei care deţine acest control, capacităţi foarte speciale.
Alte modalităţi de control pot fi adoptate pentru întreaga viaţă şi ne vor oferi modalităţi neobişnuite de control al emoţiilor. Perioadele în care ne impunem un anunumit control emoţional, pe care le putem numi post emoţional sunt de un mare ajutor pentru a ne învăţa cum să dizolvăm emoţiile neplăcute din fiinţa noastră, fără a le reprima.
Scopul oricărei dorinţe este atingerea unei stări de fericire în momentul în care dorinţa se împlineşte. Postul emoţional sau controlul conştient al emoţiilor ne permite să atingem o stare durabilă de fericire într-un mod foarte direct şi conştient.
Controlul emoţional este foarte folositor pentru cei care urmăresc să trăiască o viaţă spirituală în societatea modernă, dar şi pentru cei ce doresc să aibă o viaţă fericită şi sănătoasă. Această modalitate simplă de control al emoţiilor nu ne cere să ne retragem din lume, nici să pierdem din timpul pe care nu-l avem. Aceasta necesită doar să rămânem disciplinaţi – emoţional şi spiritual- în timp ce participăm la viaţa cotidiană şi în timp ce interacţionăm cu celelalte fiinţe, dar 24 de ore din 24.
Putem fi sclavii sau stăpânii emoţiilor noastre. Toate emoţiile pot să aibă o semnificaţie pentru cineva, dar nu întotdeauna, deoarece câteodată pierdem controlul şi rămânem sclavii unor emoţii care ne acaparează în timp.
Dorinţele de securitate, bucurie, fericire, recunoaştere, iubire, cunoaştere, iluminare etc.. sunt dorinţe pe care le nutrim în vederea atingerii unei stări de fericire totale şi stabile. Orice formă ar lua o dorinţă, sentimentul de fericire pe care-l avem la împlinirea ei este ceea ce dorim, de fapt, iar acesta este obiectivul pe care-l putem împlini prin controlul emoţiilor, ceea ce înseamnă de fapt Disciplină emoţională.
Neuroştiinţa actuală distinge diferenţe între instinct, emoţii şi sentimente.
Instinctul se referă la reflexele biologice (agresiune, sex, frică, dezgust) înrădăcinate în programul genetic al fiinţei.
Emoţia se referă la diferitele schimbări corporale (chimice, nervoase, etc.) care apar instinctual ca răspuns la un anumit context, tinzând să menţină echilibrul interior al fiinţei.
Biologii au descoperit că până şi cele mai simple organisme trăiesc stări echivalente cu emoţiile noastre primare, dar paleta devine din ce în ce mai complexă pe măsură ce ne îndreptăm spre fiinţa umană.
‘Catharsis’-ul este cel care purifică emoţiile de inerţia lor şi de autocentrarea în fiinţă, fiind starea care face ca experimentarea RASA-ei să fie mai plăcută şi mai intensă.
Sentimentul este distinct, din această perspectivă evoluţionistă, deoarece integrează experienţa relaţionării anumitor emoţii cu anumiţi factori externi- permite evocarea acestor stări în memorie, dar şi proiecţia lor în viitor, generând o stare psihosomatică precisă.
RASA corespunde evocării unui sentiment într-un mod estetic specific care intensifică conştientizarea de sine.
RASA este ultima stare de conştiinţă reflexivă mediată de emoţie.
Rasa nu este efectul psihologic pe care opera artistică îl produce în spectator, ci sursa unui principiu de organizare interioară a creaţiei artistice, înţelesul său profund.
Prin evocare sau prin oglindirea emoţiilor dintr-un context tipic estetic, RASA este o proprietate ultimă şi inalienabilă a conştiinţei. Rasa care este trăită într-o circumstanţă obişnuită, nu doar artistică, este o modalitate de spiritualizare a experienţei lumeşti, vieţii cotidiene.
RASA poate fi doar sugerată(vyaṅgya) prin prezentarea unor determinanţi, consecvenţi şi concomitenţi, care pot fi sugeraţi şi ei(privirile pe care şi le aruncă 2 iubiţi când apare o a treia persoană). Niciodată o RASA nu va fi prezentată direct, ci va fi sugerată prin gesturi, atitudini priviri etc. care să conducă la aprofundarea trăirii care să culmineze cu o stare extatică, care să delecteze spectatorul. 

Prin controlul emoţional pot fi acceptate mai uşor limitările care sunt datorate destinului (karma-ei) sau dharma-ei (menirii spirituale), de aceea poate să fie considerată ca o disciplină spirituală pentru fiinţele care trăiesc în lume în societatea contemporană şi pentru artişti. Controlul emoţiilor şi sentimentelor nu necesită o investiţie suplimentară de timp, pentru omul contemporan şi care mereu nu are timp suficient, iar controlul emoţiilor necesită o atenţie a minţii şi spiritului, deoarece astfel este controlată energia pe care o vehiculează o fiinţă şi sublimată pe nivelele superioare.
Controlul emoţional, sentimental poate fi considerată ca o ramură din Tantra Yoga, care este acea yoga care foloseşte toate energiile manifestării, le controlează şi le transformă în modalităţi de creştere şi transformare spirituală, de a ne reprograma pe noi înşine, de a ne depăşi limitările, originile sale regăsindu-se în Vede şi în scripturile vechi hinduse.
Pentru tradiţia spirituală Tantra Yoga, emoţia este principalul aspect al vieţii noastre, în care se păstrează energia noastră vitală. A ne suprima emoţiile este ca şi cum ne-am suprima viaţa, adică am muri imediat. Însă, exprimarea necontrolată a emoţiilor este, de asemenea, distructivă. Cheia? Educarea Inteligenţei Emoţionale, controlul emoţiilor care ne deschide poarta unei altfel de cunoaşteri, care este şi calea către Înţelepciune şi Fericire.